Palatul lui Matei Basarab, sub gunoaie

Istoricii confirmă că sub terenul viran din zona Baicului care este plin de deşeuri se ascunde o reşedinţă de vară unde domnitorul Ţării Româneşti se odihnea.  Bucureştenii care locuiesc în apropiere sunt terorizaţi de cei care transportă gunoiele şi spun că mirosul este greu de suportat.

Se vor aduna gunoaiele care acoperă palatul lui Matei Basarab

Ioana locuieşte de 47 de ani pe strada Ziduri între Vii din sectorul 2 al Capitalei şi este revoltată de mizeria care a acoperit terenul de pe malul lacului Fundeni. Mormanele de moloz şi gunoaie se înalţă de la o lună la alta, iar locul s-a transformat într-un focar de infecţie.

Femeia şi-a amintit că pe vremuri acolo a fost un palat care i-a aparţinut domnitorului Matei Basarab. Toţi vecinii ei au auzit despre fosta reşedinţă domnească, dar sunt disperaţi de halul în care locul a ajuns acum.

„Peste ruine a fost aruncat molozul de la cutremurul din ’77, iar în ultima vreme a ajuns o groapă de gunoi. Pe timpul zilei, dar mai ales noaptea vin ţiganii cu căruţele pline de resturi şi le aruncă aici. Ne este frică să le spunem ceva“, a povestit Ioana. Locuitorii se întreabă de ce a fost lăsat de izbelişte palatul lui Matei Barasab şi sunt îngroziţi de mizeria care este tot mai greu de suportat.

„Erau nişte ziduri de la un palat care au fost acoperite cu moloz. Şi socrii mei au auzit de el“, şi-a amintit şi o altă localnică, Olimpia Lavric (45 de ani). Îi este teamă să-şi lase copilul să iasă la joacă în faţa curţii pentru că exact de la poarta sa începe groapa de gunoi.

Palatul era înconjurat de viţă de vie

Istoricii sunt cei care confirmă spusele oamenilor şi nu înţeleg de ce locul, o adevărată comoară istorică a fost lăsat să ajungă în această stare jalnică. „În anul 1635, pe acel teren a fost o reşedinţă de vară a lui Matei Basarab. După moartea sa, nimeni nu s-a mai îngrijit de ea“, a declarat istoricul Dan Falcan de la Muzeul Municipal Bucureşti.

De-a lungul timpul, palatul a ajuns o ruină. Istoricul a mai spus că domeniul avea întinderi mari de viţă de vie şi de aici a provenit şi numele străzii din prezent Ziduri între Vii.

„Matei Basarab a pendulat între Capitală şi Târgovişte, dar la reşedinţa din Bucureşti venea mai ales pe timpul verii. E posibil să fi construit palatul pentru soţia sa, Elena“, a mai spus Dan Falcan.

Printre puţinii cercetători care au căutat dovezi arheologice în acea zonă a rămas fostul director al Palatului Şuţu, Panait I.Panait prin anii ’60-’70. În prezent însă, arheologii nu ar mai putea pătrunde ca să caute vestigiile din cauza gunoaielor care au distrus rămăşiţele istorice. Specialiştii au mai menţionat că palatul lui Matei Basarab din zona Baicului arăta ca cel de la Mogoşoaia.

„Ca asemănare, cel mai aproape în timp şi spaţiu ar fi Mogoşoaia, care a avut acelaşi rol de reşedinţă de vară cu o diferenţă între construcţii de 60 de ani“, a mai explicat istoricul Falcan.

Apă de la cişmea

Locuitorii străzilor Ziduri între Vii, Malului şi Marian Cristescu din sectorul 2 trăiesc în 2010 mai rău decât pe vremea lui Matei Basarab. Pe lângă mormanele de gunoaie, pe locul unde cândva a fost reşedinţa domnească, oamenii sunt cu nervii la pământ şi din cauza stării jalnice a drumurilor. Ei nu au nici apă, nici canalizare şi nici gaze din cauza unui proiect pentru racordarea la canalizare care a fost amânat de aproape doi ani.

„Cred că era mai bine şi mai civilizat pe vremea lui Matei Basarab“, mai glumesc oamenii. Cei de la primărie le-au promis că vor amenaja un parc, dar locul a rămas tot acoperit de gunoaie.

Matei Basarab a fost un bun gospodar

A condus Ţara Românească între 1632 şi 1654. Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală fiind considerat un adevărat patron al bisericii, dar şi un bun gospodar în administrarea resurselor materiale ale ţării.

A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea altora atât în ţară, cât şi la Muntele Athos şi la sud de Dunăre, la Vidin şi Sistov. Secondat de doamna Elena, a înălţat la Târgovişte, biserica Sf. Nicolae în anul 1650, iar în 1653 biserica Sf. Nicolae-Androneşti.