Gabriela Simionescu, profesoară din întâmplare
0LOCUL 5: Campania „Profesorii cu care Bucureştiul se mândreşte“ s-a încheiat, iar în urma voturilor şi a analizei redacţiei „Adevărul“ şi a juriului de specialitate, s-au ales cei cinci finalişti.
Locuitorii Capitalei şi-au putut vota profesorul preferat timp de două săptămâni, iar acum vor afla poveştile de viaţă ale finaliştilor, care vor fi publicate în ordine, de la ultimul loc, până la primul. Primul dascăl care şi-a destăinuit reporterilor „Adevărul“ povestea sa, este Gabriela Simionescu (52 de ani), profesoară de Economie în cadrul Colegiului Economic „A. D. Xenopol“.
Aceasta a istorisit cum a ajuns, din întâmplare, să predea economia. Gabriela Simionescu nu şi-a dorit dintotdeauna să ajungă profesor, ci visul ei era să exceleze în postura de economist.
Şi-a încercat norocul în 1984, după ce a absolvit Academia de Studii Economice (ASE) din Bucureşti. Acesteia i s-a oferit atunci un post de economist la Vama Nădlac, dar şi la o întreprindere comercială din localitatea Călăraşi. Pentru că a vrut să fie aproape de familie, care locuia în Bucureşti, Gabriela Simionescu a ales postul din Călăraşi.
Patru ani prin viscol şi ploaie, înainte de profesorat
„În vremurile acelea erai obligat să-ţi faci stagiatura de trei ani la postul repartizat şi abia după terminarea acestui act, dacă aveai noroc şi relaţii, puteai să renunţi la post şi să-ţi alegi alt oraş“, a explicat dascălul. Acesta a fost şi planul profesoarei, pe care l-a respectat cu stricteţe.
A făcut naveta zilnic, timp de trei ani, a suportat trenurile îngheţate şi iernile lungi şi grele, dar într-un final a reuşit să termine cei trei ani de stagiatură şi a aplicat pentru un post în Bucureşti. Aici însă, nu a găsit niciun loc de muncă liber şi a fost nevoită să apeleze la ministrul Muncii , unde i s-a oferit postul de profesoară de economie.
Iniţial, nu era încântată de această rezolvare, dar cu timpul a constatat că meseria de profesor este una frumoasă. Primul post ocupat de Gabriela Simionescu a fost în 1987, fiind profesor suplinitor la Colegiul Economic „Viilor“, de care îşi aminteşte mereu cu plăcere. De asemenea, atunci a şi hotărât să rămână în învăţământ.
Ulterior, orele de Economie au dispărut de la acest colegiu, iar profesoara a fost nevoită să-şi caute un al loc de muncă. Aşa a ajuns în cadrul Colegiului Economic „A. D. Xenopol“, unde predă şi în ziua de azi. Aici şi-a obţinut titularizarea, toate gradele didactice, un Master, dar şi doctoratul în economie.
Filme istorice şi plimbări cu bicicleta, în timpul liber
„În învăţământ, cea mai mare satisfacţie este atunci când îţi vezi foştii elevi că s-au adaptat pe piaţa muncii. Insatisfacţii sunt multe, însă în principal este lipsa resurselor materiale şi financiare din şcoli“, a mărturisit Gabriela Simionescu.
În legătură cu învăţământul românesc, profesoara crede că este „profund marcat de conjunctura economică, dar mai ales politică, actuală“, iar dacă ar fi în locul ministrului Învăţământului, ar salva piaţa prin „reînfinţarea şcolilor profesionale, asigurări reale a practicii elevilor în unităţile economice şi eliminarea situaţiei prin care un profesor titular să fie nevoit să-şi predea în mai multe şcoli pentru a-şi acoperi norma didactică“.
Gabriela Simionescu se laudă că nu a lăsat niciodată elevii corigeţi, dar şi că nu a copiat vreodată la examene. Dascălul este autor şi coautoar a numeroase manuale. Profesoara este şi mama în timpul liber, iar ca activităţi extracurriculare, preferă filmele istorice, tenisul de câmp, plimbările cu bicicleta şi tricotatul.