Curse pentru dependenţii de viteză

În puterea nopţii, două maşini stau în paralel, pe o stradă dreaptă şi pustie. şoferii cabrează motoarele, bagă a-ntâia şi aşteaptă momentul să elibereze toţi caii putere pe asfalt.

În puterea nopţii, două maşini stau în paralel, pe o stradă dreaptă şi pustie. şoferii cabrează motoarele, bagă a-ntâia şi aşteaptă momentul să elibereze toţi caii putere pe asfalt. În jurul lor, vreo 30-40 de oameni simt mirosul de benzină nearsă eliberat de cele două motoare şi se strâng mai aproape de cei doi concurenţi. Încep contradicţiile şi părerile despre ce maşină e mai tare. Apoi, între cele două maşini se aşază un personaj a cărui faţă nu se desluşeşte. El aşază concurenţii la o linie imaginară, îi întreabă dacă sunt pregătiţi şi îşi ridică ambele mâini, semn că se apropie momentul aşteptat. şi când mâinile lui cad, maşinile ţâşnesc ca dintr-un arc spre un finiş imaginar. Din păcate, nu se lasă fotografiaţi. Nu vor să apară. şi au de ce să se teamă.
Aceasta este o rutină care se petrece de zeci de ori în fiecare săptămână pe străzile Bucureştilor sau pe şoselele din jurul oraşului. Mii de pasionaţi, sute de maşini, preparate sau nu, se întâlnesc, pe grupuri, să participe la înfieratele curse ilegale. Iar "viaţa" curselor este comparabilă cu a unei minisocietăţi rebele, tupeiste şi care încearcă, aparent, să nu deranjeze oraşul. Este o lume presărată cu prietenii şi duşmănii, cu bucurii şi dezamăgiri, fericire şi teamă, moarte, bani, certuri şi tot ce mai ţine de natura umană într-o stare mai pură ca în orele de stat la birou. Dar ceea ce ţine închegată această lume este pasiunea infinită.
Acelaşi scenariu. Aproape aceleaşi personaje. Cursa de pe şoseaua Alexandriei, după ieşirea din Capitală, în judeţul Ilfov. "Am venit până aici pentru că e mai sigur. Poliţia de Bucureşti nu se bagă aici şi avem şanse să putem sta mai mult. Plus că nu sunt case şi nu deranjăm", spune unul dintre organizatori. Nu sunt foarte multe maşini venite în această seară. Vreo 30 cu toţi cei strânşi de pe drum. Cursa a fost anunţată în timpul zilei prin metode specifice, ca să nu transpire informaţia. Un anunţ codat pe internet, un telefon cui trebuie şi, din gură în gură, se strânge grupul. "Acu` doi-trei ani era altfel. Nu erau atâţia sifonari şi poliţia nu ne urmărea cu atâta disperare. De-aia atunci ne strângeam peste 100 de maşini măcar o dată pe lună!", îşi aminteşte Andrei, un vechi participant. Între timp, toţi cei care erau de venit au sosit. Maşinile stau parcate pe marginea drumului, pe iarbă, cu poziţiile aprinse ca să fie vizibile, dar să nu deranjeze. Unii au întors şi au parcat vizavi ca să poată pleca mai repede în cazul în care apare poliţia. Lumea se strânge încet în jurul unui organizator şi aşteaptă "programul". "Haideţi, fraţilor, acum trebuie să mă rog de voi să vă puneţi la start!? Vreau să văd coadă de maşini, nu grămadă pe mine! Că p-ormă vine garda (poliţia) şi vă plângeţi că n-aţi apucat...", le-a explicat el scurt.
Liniuţe de voie
Băieţii nu s-au lăsat rugaţi de două ori. Imediat au apărut la start două BMW-uri "supărate" şi pregătite. În spatele lor s-au aşezat două Dacii şi restul perechilor au început să se facă. "Tu ce maşină ai? Un Kadett GSI (Opel)... Eu am o Mazda 3. Ne dăm? Absolut!" În timp ce se aleg concurenţii, vine şi unda verde de la "şesari". Ei sunt cei care stau la vreun kilometru în fiecare capăt al "pistei" organizate ad-hoc şi dau de veste când apare poliţia. "E liber! Să-i dăm drumul!", tună unul dintre organizatori în timp ce se aşază între cele două BMW-uri. Se dă startul, dar după mai puţin de 50 de metri, una dintre maşini scoate un zgomot puternic de "fier pe fier" şi încetineşte. "A ratat a doua!", se aude din mulţime. Cei doi se opresc, revin în block-start şi cursa se reia. Maşinile rămân paralele până când de-abia se mai văd cu ochiul liber. Iar zgomotul lor, care le-a pus spectatorilor un zâmbet în colţul gurii, se aude din ce în ce mai slab. Cursa durează cât permite şoseaua sau până când unul câştigă evident. Până la urmă, cel care ratase treapta de viteză a câştigat. Semnul a fost declanşarea avariilor. "Cam beznă, nu mi-am dat seama cine a câştigat, dar îl credem pe cuvânt...". "Până la "lansarea" Daciilor trebuie luată o scurtă pauză. "Sunt vreo două maşini care vor să treacă. Totuşi, e drum public, nu putem să-i reţinem prea mult." Între timp, din sens opus se apropie şi un camion. Când ajunge în dreptul mulţimii, lumea îi face semn să claxoneze. Omul se conformează şi porneşte un val de fluierături şi aplauze. Acum, liniuţele pot continua. Daciile se aşază la start sub o ploaie de mişto-uri făcute de cei din jur. "Astea nu ajung până la finiş!", "Hai să alergăm după ei să vedem cine câştigă!", sau "Aveţi grijă când decolaţi că sunt păsări prin zonă!". Totuşi, după ce iau startul, cei doi bolizi autohtoni sunt urmăriţi cu acelaşi interes ca şi BMW-urile.
Garda strică treaba
După o serie de liniuţe, lumea s-a calmat şi au început discuţiile. Despre ce modificări şi-a mai făcut fiecare, ce maşini noi au mai apărut, ce-şi doresc racerii pentru bijuteriile lor pe patru roţi şi aşa mai departe. şi tocmai când se pregătea o cursă interesantă între un Ford Sierra preparat şi un Audi nou-nouţ, se aude o voce puternică din mulţime: "Gardaaa!". Este momentul în care toată lumea sare în maşină şi dispare cu viteză maximă. "Aici s-a terminat în seara asta. Să mergem până nu ne trezim cu procesul-verbal şi dosarul penal în faţă", spune Dan, unul dintre cei care se pregăteau să ia startul. Toate maşinile au plecat scârţâind cauciucurile şi lăsând fum şi praf în urmă. Totuşi, dezamăgirea a fost mare pentru cei care aşteptau o urmărire ca-n filme. "Sperietoarea" era o Dacie obosită, cu un far lipsă şi un nor de fum în spate. Dar era o maşină de poliţie! "Oricum, frigea locul. Mergem în altă parte", ne linişteşte cineva.