Bucuresti: Escalada, căţăratul copilăresc practicat la nivel profesionist

Când eram copii, una dintre „îndatoririle“ zilnice era să ne caţărăm cât mai sus. Fie că era vorba de dulapul bunicului, copacul din curtea vecinului sau garajul din faţa blocului, toţi căutam acelaşi lucru. Să ajungem cât mai sus. Apoi am crescut, iar dorinţa de ajunge cât mai sus s-a transformat treptat în teama de căzătură

Am aflat de ce escalada este atât de iubită de cei care au păstrat vie pasiunea copilariei la sesiunea gratuită oferită, miercuri, de una dintre sălile de profil din centrul Capitalei.

Căţăratul este un sport care te implică 100%. Este imposibil să te gândeşti la facturi, la treburile pentru serviciu sau la grijile de zi cu zi. Singurul gând pe care îl ai atunci când eşti cocoţat pe zid este să găseşti o priză cât mai bună şi să urci cât mai sus.

Satisfacţii pe măsura chinului

Când ajungi sus, un sentiment deosebit te cuprinde. Dar partea cea mai interesantă este când aluneci. Cazi puţin, coarda te susţine câteva secunde în aer şi începi să cobori încet. Apoi o iei de la capăt cu gândul că vei ajunge şi mai sus data viitoare.

Escalada este un sport care te solicită fizic şi contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului. Alături de beneficiile asupra muşchilor, sportul este dedublat de intensitatea şi satisfacţia psihică pe care o ofera.

„De fiecare dată când ajung la sală, vreau sa ajung cât mai sus. După ce ajung la capăt, îmi caut alt traseu, mai complicat. Satisfacţia este mult mai mare atunci când te chinui mai mult ca să ajungi unde iţi doreşti“, spune Alex, în timp ce desface carabiniera.

Vindecă frica de înalţime

Pentru copii căţăratul este mai mult decât o metoda de a-şi consuma energia.

Ei învaţă să se integreze într-un grup mixt şi să-şi depăşească anumite temeri.

„Când l-am adus pe Matei îi era frică să urce până şi pe scară. Acum nu mai are problema asta” spune doamna Claudia, despre băieţelul ei de 11 ani.
„Vin de aproape un an, am fost în excursii cu ceilalţi copii şi mi-am făcut prieteni aici“, completează, prompt, Matei.

Într-o seară din timpul săptămânii, peste 40 de căţărători cu vârste cuprinse între 8 şi 50 de ani, bărbaţi şi femei, umpleau sala.

La panouri se fac mici cozi, iar omenii par a se cunoşte de o viaţă, cu toate că mulţi se văd pentru prima oara. Doctori, ingineri, şcolari sau sportivi se caţără împreună şi se ajută reciproc să progreseze, creând astfel o atmosferă prietenoasă.

Cu toate că pare uşor să înveţi singur, un instructor te ajută să descoperi cu adevărat frumusţea acestui sport.

„Toţi începătorii vor direct la panou. Urcă 2-3 metri şi se opresc.Treaba noastră este să-i învăţăm tehnica, cum să facă prizele, cum să balanseze corpul. Secretul este că escaladatul se face împingând din picioare, nu trăgând de mâini“, spun Roxana şi Laurenţiu, soţii-instructori de la Vertical Spirit.