Sărbătoare sau parastas?
0Sarmale şi cârnaţi cu fasole în zi de post. 200 de adepţi ai Noii Drepte, care au mărşăluit cuminţi la Târgu Mureş. Un Frunda Gyorgy, isteric, care a plans după „SRI, Miliţie şi Armată".
Un premier, Boc, a jucat la cacealma onorul Armatei în faţa lui Mircea Geoană. Un popă, Tokes Laszlo, puţin în doliu de Ziua României, pe care vrea să o mute mai la vale. Acesta este spectacolul complet al unei sărbători naţionale.
Din păcate, despre onoarea Armatei nu ar prea fi multe de spus. A ajuns unealtă politică, după ce Emil Boc a primit de la ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, cea mai înaltă distincţie pe care Armata o poate da, „Onoarea Armatei României". Nici nu mă voi obosi să mai povestesc despre „europrovocatorul" Tokes şi ce interese se ascund în spatele acestui deja sinistru personaj.
Voi aminti cum, departe de provocările politicianisto-iredentiste, un grup de mici oameni de afaceri români şi maghiari („eram mari dacă făceam afaceri cu statul", îmi spunea mustăcind unul dintre ei) au sărbătorit Unirea într-un han de la marginea DN11, la graniţa dintre Braşov şi Covasna, la câţiva paşi de Vama Buzăului, locul unde se „întâlnesc" pe hartă Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. Şi-au cântat în cor „La mulţi ani!", apoi s-au ospătat cu un cârlan, departe cu gândul de problemele pe care le creează politicienii, pentru că „nu uitaţi, România e a noastră, nu a lor!", Pentru că despre Autostrada Transilvania, relansarea economiei sau ieşirea României din criză, politicienii ne tot cântă fals „Veşnica lor pomenire"!