Lacrimi îngheţate, pentru martirii de la Braşov

Depunere de coroane, slujbă religioasă şi defilare armată. Manifestările în memoria eroilor Revoluţiei s-au repetat şi în acest an după programul obişnuit. Din spatele mormintelor, au privit, ca de fiecare dată, rudele celor care au pierit răpuşi de gloanţe în urmă cu 21 de ani.

De pe lista depunerii de coroane nu a lipsit nicio instituţie din Braşov şi niciun partid politic. Cinstirea eroilor nu îi mai mişcă însă pe cei care şi-au pierdut fiii, părinţii sau fraţii la Revoluţie. „Totul e politizat. Fastul şi ceremonia nu mai au nicio legătură cu morţii. Are legătură doar cu cei care vor să se afişeze la astfel de evenimente", spune cu dezamăgire Ioan Negulici, un braşovean care şi-a pierdut socrul la Revoluţie.

În timpul ceremoniei, rudele martirilor au vegheat mormintele apropiaţilor lor. Cu lacrimi în ochi, oamenii şi-au amintit de momentele crâncene care i-au marcat pe veşnicie.

Eduard Atomei avea 16 ani şi o viaţă înainte. A murit însă răpus de rafalele trase pe străzile din Braşov. „De tinerii aştia care au murit atunci, lumea îşi aminteşte o dată pe an. Viaţa de zi cu zi, problemele, sărăcia îi fac pe români să îşi amintească mai greu. Noi, cei care i-am pierdut, ni-i amintim mereu. Au murit ca noi, restul, să trăim altfel", este de părere Nicu Farcaş, rudă a tânărului decedat.

Pavel Cândea avea 56 de ani. A ieşit în stradă pentru că se săturase de cătuşe şi voia să respire libertate. „Tata a plecat cu soţul meu. Soţul s-a întors după o zi, iar trupul lui tata l-am ridicat în Ajunul Crăciunului de la spital. A fost împuşcat cu două gloanţe în spate şi nu a murit pe loc. I-am rugat pe amândoi să nu plece, dar nu i-am putut opri. Au vrut să lupte pentru ce ne doream cu toţii pe atunci şi nu au stat în cumpănă chiar dacă era vorba despre viaţa lor", spune Sorina Negulici, o braşoveancă a cărui tată a pierit la Revoluţie.

Cătălin Diaconu avea 18 ani şi o tolbă de visuri. A plecat pe stradă pentru că oraşul şi ţara forfoteau a schimbare. Era schimbarea pe care şi-o dorea şi el. „Eram tineri amândoi. Mamă nu aveam, iar tata era ocupat cu serviciul. El nu a ştiut că eu cu fratele meu am ieşit în nebunia aceea. Am plecat cu credinţa că puteam schimba ceva. Regret tot. A murit degeaba, ca să ne întoarcem la ce a fost", spune cu ochii în lacrimi Viorel Răpiţeanu, fratele unuia dintre eroi.

După 21 de ani, la Braşov, lacrimile par să fi îngheţat. De nepăsare, neputinţă  şi de frigul unei ierni din ce în ce mai îndepărtate.

Remember. Crăciunul sângeros care ne-a redat libertatea

Dezamăgire. Libertatea câştigată în 1989, umbrită de sărăcie

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: