FOTO Cum „reuşeşte“ statul român să ţină închisă superba cetate din Feldioara, deşi a fost complet restaurată în 2017

Cetatea Feldioara nu a mai fost deschisă total publicul de peste o jumătate de secol. Ajunsese o ruină şi a fost complet restaurată cu 12,3 milioane de lei. Lucrările s-au terminat anul trecut în vară, dar fortificaţia este în continuare închisă din cauza birocraţiei româneşti.

GALERIE FOTO 

Lucrările la refacerea Cetăţii Feldioara au început în 2013 şi au durat patru ani. Investiţia s-a ridicat la 12,3 milioane de lei. Lucrările au fost laborioase, constând nu doar în restaurarea zidurilor cetăţii, ci şi într-o cercetare arheologică aprofundată a întregului sit istoric realizată sub coordonarea arheologului Daniela Marcu-Istrate.

Descoperirile arheologice au evidenţiat că dealul cetăţii a fost locuit cu mii de ani în urmă, fiind scoase la lumină artefacte surprinzător de bine conservate din perioadele neolitică (cultura Cucuteni), geto-dacică şi medievală, care urmează să fie valorificate în cadrul unor viitoare amenajări muzeale.

Chiar dacă lucrările s-au încheiat încă din vara lui 2017, autorităţile locale au anunţat atunci că cetatea va intra în conservare până la primăvară, deoarece mai este nevoie de amenajarea unei parcări exterioare, a unei case de bilete, găsirea unui serviciu de pază, dar şi a unei firma care să administreze spaţiile muzeale din interior. Acum deschiderea a fost amânată din nou fără a anunţa un termen clar, doar faptul că Cetatea Feldioara va fi totuşi deschisă anul acesta. Durează luni întregi până când se face pe acte trecerea de la Consiliul Judeţean, care a dat banii pentru restaurare, la Primăria Feldioara care o va administra.

„Mai sunt în derularea procedure administrative cum ar fi preluarea cetăţio de către Primăria Feldioara de la Consiliul Judeţean. Urmează apoi să se angajeze personalul. De asemenea dorim să amenăjăm muzee din turnurile cetăţii pentru ca turiştii să nu vadă doar nişte ziduri goale. Cei care ne vizitează însă localitatea pot vedea şi cetatea, însă trebuie să anunţe înainte. Pot suna la 0268/265 075 şi se pot programa. Nu se percep taxe de intrare până când Cetatea nu va fi deschisă complet“, ne-a declarat Mihaela Bodea, reprezentant Centru de Informare Turistică Feldioara. 

Foto

Refăcută de la zero

Cetatea a fost refăcută practic de la zero. Au fost restaurate toate turnurile şi zidurile de incintă (turnurile de Nord, Sud, Est, Vest şi zidul Zwinger de protecţie), iar fortificaţiile teutone iniţiale au fost conservate. În curtea interioară au fost puse în valoare, prin marcare la nivelul solului, resturile unei capele iniţiale şi ale unei mănăstiri cisterciene. De asemenea, a fost reconstruită fântâna şi s-a amenajat un spaţiu de belvedere pe zidul de strajă, de unde poate fi admirată panorama Ţării Bârsei. 

În condiţiile în care forma iniţială a cetăţii nu a fost cunoscută în totalitate, au fost reconstruite doar turnurile şi zidurile despre care existau informaţii certe cu privire la aspectul lor. S-a ales ca moment de restaurare secolul al XVII-lea, atunci când cetatea era tencuită. Pentru a nu se face confuzia între zidurile iniţiale şi ceea ce s-a construit acum, constructorii au folosit lemnul.

Cea mai veche fortificaţie din Braşov

Cetatea din Feldioara este cea mai veche fortificaţie din Braşov fiind atestată documentar de la 1225. Avea la momentul construcţiei, ziduri puternice, fiind cea mai importantă fortificaţie ridicată de teutoni în Transilvania. Construită pe o stâncă calcaroasă înaltă de 150 metri, cetatea a fost extinsă după aceea cu ajutorul saşilor din Râşnov, Cristian şi Vulcan. Laturile de vest, nord şi est erau apărate de o galerie continuă, două anteforturi şi şapte turnuri. Pe latura de sud, mai abruptă, erau numai două turnuri.

Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum şi de Vlad Ţepeş în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în acelaşi an. În anii comunismului a fost lăsată de izbelişte şi a ajuns aproape o ruină. Din ea s-au mai păstrat doar turnul din Nord-Vest, fântâna din mijloc, temelia de piatră a capelei, precum şi o bună parte din pivniţă.