Femeile celebre ale Braşovului. Prima femeie medic din România, văduva care a construit un imperiu şi doamna care a luptat pentru eliberarea iobagilor
0Doamnele secolelor trecute au rămas în istorie prin tenacitatea lor şi prin faptul că au reuşit să demonstreze că pot schimba istoria prin ideile lor.
Prima femeie medic in România şi prima femeie profesor universitar este din Braşov. Elena Densuşianu-Puşcariu (1875-1966) a fost şi prima femei profesor la o clinic de oftalmologie din lume. S-a născut la Făgăraş şi a absolvit facultatea la Iaşi. S-a specializat apoi la Paris, iar în 1920 a revenit în ţară. A condus Clinicile de Oftalmologie din Iaşi şi Bucureşti şi a fost professor universitar. Elena Densuşianu-Puşcariu a fost căsătorită cu Emil Puşcariu profesor de histologie la Facultatea de Medicină din Iaşi, creator al Institutului antirabic din Iaşi, politician şi artist plastic. Elena Densuşianu-Puşcariu a fost membră a Societăţilor de Oftalmologie din Anglia, Franţa şi Italia. A avut şi preocupări artistice, fiind şi scriitoare, artist plastic şi traducătoare.
Apolonia Hirscher a trăit în secolul al XVI-lea în Cetatea Braşovului. Văduvă a judelui oraşului, Lucas Hirscher, a preluat în 1541 conducerea afacerilor răposatului ei soţ, ce se întindeau până în Austria şi Turcia. Chiar dacă negoţul şi politica erau la acea vreme treburi aproape exclusive bărbăteşti, a reuşit să strângă o avere foarte mare. Tenacitatea ei i-a uimit şi pe cei mai buni afacerişti ai vremii. A întemeiat mai multe fundaţii şi a donat o mare parte din averea ei pentru locuitorii cetăţii. Printre aceste donaţii se numără „Casa Negustorilor”, actualul Restaurant Cerbul Carpatin, situat la coltul Pieţei Sfatului şi a străzii Hirscher. Strada pe care se află şi acum restaurantul îi poartă numele
Ecaterina Varga s-a născut la în 22 august 1802, în localitatea Hălmeag, Şercaia de astăzi. Tatăl său Varga János şi mama sa Rosondai Katalin erau mici proprietari de pământ pe care îl cultivau ei înşişi.
La vârsta de douăzeci de ani s-a căsătorit cu un rotar văduv, înstărit, Kelemen György, căruia i-a crescut cei doi copii. Soţul său a întreprins afaceri cu cânepă, în care Katalin s-a implicat şi care au adus, la început, beneficii. Mai târziu, au creditat pe unii din beneficiari, dar aceştia nu şi-au plătit datoriile. Aşa au ajuns în faliment.
În anii 1840-1847, Ecaterina Varga a devenit o luptătoare pentru drepturile românilor iobagi. Prin petiţii adresate guvernului Transilvaniei, precum şi prin memorii susţinute personal la Curte3a de la Viena, Ecaterina Varga cerea înlăturarea abuzurilor autorităţilor vremii. Dată fiind nepăsarea autorităţilor locale şi centrale la cererile moţilor, Ecaterina Varga a îndemnat populaţia din Munţii Apuseni la nesupunere. A fost urmărită şi în cele din urmă prinsă de autorităţi. A fost condamnată, iar după ce a ieşit din închisoare a fost exilată la Braşov în satul natal.