Cum scăpăm de frica de animale. Teama de câini este cea mai întâlnită fobie
0Teama de câini poate fi uneori o boală şi nu doar o frică obişnuită. În aceste cazuri, tratamentul este de durată, deoarece omul are nevoie de timp pentru a se obişnui ca un câine să fie în preajma sa.
Frica de animale este o fobie des întâlnită şi necesită de multe ori tratament psihologic. Cea mai întâlnită fobie este cea legată de câini. Uneori această frică apare după un eveniment neplăcut.
„Câinii sunt mereu în preajma noastră. În cazul copiilor este normal să se teamă la început mai ales de câinii de talie mare. Ei se sperie atunci când un câine latră sau se îndreaptă spre ei cu viteză, chiar dacă vor doar să se joace. Copiii în general se sperie de talia animalului. La adulţi este o altă problemă. Aceştia se tem în primul rând de muşcătura câinelui şi nu de animalul în sine. Această fobie poate apărea şi imediat după ce o persoană a fost muşcată de un câine“, explică psihologul Ana Maria Ruşizan.
De multe ori teama de câini nu este o frică normală, ci o boală care dă manifestări neplăcute. „Fobia de câini poate da senzaţii neplăcute. O persoană care se teme de câini poate face un atac de panică atunci când se întâlneşte cu un patruped. Ritmul cardiac creşte, respiraţia devine greoaie, apare transpiraţia pe tot corpul. Se poate ajunge chiar şi la leşin. Am avut pacienţi care atunci când vedeau că un câine se apropie de ei îngheţau pur şi simplu, nu se mai puteam mişca. În alte cazuri persoanele trec pe partea cealaltă a stăzii sau îşi schimbă traseul doar ca să ocolească animalul“, mai spune medicul.
Cum scăpăm de frica de câini
Psihologii spun că această fobie trebuie tratată cu grijă. Este mai uşor de tratat în cazul copiilor decât al adulţilor. „Copiii sunt mai deschişi la tratament. Cu adulţii este mai greu, mai ales dacă starea de frică datează de mulţi ani. Tratamentul trebuie să fie unul gradual, cu paşi mici. Nu trebuie început brusc, persoanele nu trebuie să fie obligate să atingă un câine de exemplu. La început pacienţii sunt rugaţi să se uite la imagini cu câini, în general poze vesele cu animale jucăuşe, dar şi cu oameni care se joacă cu ele. Apoi, trebuie să intre în contact cu animalul. La început, pacientul trebuie convins doar să stea în aceeaşi cameră cu un câine blând, nu neapărat să îl atingă. După ce pacientul s-a obişnuit cu prezenţa animalului, poate fi încurajat să îl atingă, iar în timp chiar să îl plimbe şi să se joace cu el. Totul trebuie adaptat în funcţie de pacient“, a mai spus psihologul.