Cum au rămas fără slujbe 26.000 de oameni la Roman Braşov, deşi uzina are comenzi de miliarde de lei
0Roman SA, cunoscută ca fabrica de autocamioane a Braşovului şi cea mai mare uzină de la poalele Tâmpei, se vinde acum pe bucăţi. A ajuns de la 26.000 de angajaţi, la doar 200. Hidromecanica, fabrica unde s-au produs primul strung din istoria României şi primul autobuz autohton, este în faliment şi s-a închis.
Roman SA a fost cea mai mare fabrică din istoria Braşovului. Timp de opt ani, uzina a fost disputată prin instanţe, iar acum a ajuns la datorii de 90 de milioane de lei şi la doar 200 de angajaţi. Problemele mari ale uzinei au început în anul 2004.
Mii de oameni au fost concediaţi atunci, 80% dintre acţiuni au fost preluate de Asociaţia Pro Roman Braşov, iar preşedinte al Consiliului de Administraţie a fost numit Ioan Neculaie, care acum este arestat pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. Omul de afaceri a preluat în 2006 acţiunile fabricii, procedură care a fost contestată de foştii parteneri. În următorii opt ani, fabrica a fost disputată în instanţă, iar în 2015 uzina a revenit Asociaţiei Pro Roman, a cărei preşedinte este omul de afaceri Ioan Olaru.
Degeaba s-au bătut însă oamenii de afaceri pe Roman SA. Din fabrica în care lucrau cândva 26.000 de oameni şi care exporta celebrele modele Carpaţi, Bucegi, ROMAN sau DAC nu a rămas mare lucru. Uzina mai are doar 200 de angajaţi, este în insolvenţă şi îşi vinde activele pentru a putea supravieţui ca să onoreze câteva comenzi. Ultimul pe lista vânzărilor este terenul fabricii de jante, de 130.000 de metri pătraţi. Se speră să se obţină astfel 10,5 milioane de euro. Dacă uzina nu se va redresa, va intra în faliment.
Paradoxul este că uzina are comenzi, însă este nevoie de bani şi forţă de muncă pentru a le onora. Potrivit planului de reorganizare propus de lichidatorul Cenţu SPRL, firma ar urma să deruleze contracte de aproape 1,7 miliarde de lei (383 de milioane de euro) cu statul român. Tot potrivit planului de reorganizare, mai multe companii străine vor face comenzi către Roman SA. Astfel, American International Service vrea să cumpere 100 de autotractoare şi 50 de autotransportatoare trupe, în valoare de 35 de milioane de lei. O firmă din Uganda, African Community Speed Ltd, a comandat 95 de autobasculante şi 25 de autocamioane 6x6, de 63 de milioane de lei. O altă companie străină din Columbia, Non Plus Ultra SA, vrea să cumpere 100 de şasiuri de autobuz Roman 12.210 şi 300 de şasiuri Roman 12.180, în valoare de 60 de milioane de lei.
Hidromecanica, cu lacătul pe uşă
Uzina Hidromecanica unde s-au fabricat primul autobuz şi primul strung româneşti a devenit istorie. În 2001, uzina a fost cumpărată de societatea Alexander & Co SRL Braşov, privatizare care s-a dovedit a fi un eşec. A doua privatizare a uzinei a avut loc după numai patru ani, când fabrica a fost cumpărată de omul de afaceri Lucian Nicolae Gârbacea, care a deţinut 50,9% din acţiuni, un alt acţionar semnificativ fiind SIF Transilvania, cu 45,21%. Uzina a ajuns la datorii uriaşe şi ameninţată cu executarea silită de furnizorii de utilităţi. Din fabrica unde lucrau mii de oameni în urmă cu 40 de ani a rămas doar un teren viran chiar în centrul oraşului. Ca să mai scape de datorii, uzina a vândut terenul din centrul oraşului, extrem de valoros.
Uzina a fost demolată, iar în locul ei trebuia să se construiască un supermarket şi clădiri de birouri, dar proiectul a fost abandonat anul trecut. Compania Cora a cumpărat terenul cu 13 milioane de euro, dar nu a mai investit nimic din cauza crizei. Astfel, în plin centrul Braşovului, este un imens spaţiu viran care arată ca pumnul în ochi. Belgienii de la Cora au reuşit să vândă terenul companiei AFI Europe cu 9,7 milioane de euro, pierzând astfel 3,3 milioane de euro. Noii proprietari anunţă că vor face în zonă un mall şi clădiri de biroruri. Nu se ştie însă când va fi demarată investiţia.
Între timp, uzina Hidromecanica a devenit istorie. După demolarea sediului central, producţia a fost restrânsă la câteva hale la periferia oraşului, dar în ultimii cinci s-au făcut disponibilizări o dată la câteva luni. În final, uzina a intrat în faliment şi ultimii 150 de muncitori au fost daţi afară, iar pe hale a fost pus definitiv lacătul.