A avea şi a nu avea în România
0Hemingway, în cartea „A avea şi a nu avea", prezintă extremele prin care trece un căpitan de vas. Cartea nu se vrea una din care să tragi învăţăminte. Ci pur şi simplu te trimite la a medita asupra amplitudinilor, pozitive sau negative, pe care ţi le rezervă în mod inexorabil soarta.
Scriitorul nu şi-a propus să tragă o linie prin care să definească ce înseamnă „a avea" şi ce „a nu avea". Cu atât mai puţin o voi face eu. Poetul indian Rabindranath Tagore spunea că a avea parte de fericire, de exemplu, trebuie „să treci prin viaţă precum vita care paşte liniştită pe lângă poteca ce duce la abator".
În ultimele zile, „a avea şi a nu avea" capătă altfel de proporţii. Săptămânalul ADS prezintă o noua rubrică: „Mirii săptămânii". Un instantaneu cu fericirea unor tineri care au decis să înfrunte împreună vicisitudinile vieţii. Tineri simpli, nu vedete precum Borcea, care s-a „rupt" în becalisme, că aşa dă bine. Tineri care au o poveste caldă, asemenea zecilor de mii de cupluri din ţară
Tot „a avea şi a nu avea" este un subiect şi în cazul „certificatelor verzi". România a fost făcută de râs la Tokyo din cauza unor politruci cocoţaţi în fotolii înalte pentru alte scopuri decât acelea de a servi interesele comunităţii. Iar parada ieftină a premierului Emil Boc, care a cerut „capul" vinovatului, identificat în persoana şefului de la Agenţia de Mediu nu rezolvă problema de facto: România pierde o „cârcă" de milioane de euro.
Dar, oare, acesta este unicul vinovat? „Adevărul" a nominalizat vreo şase persoane responsabile, dar acestora li se alătură, în solidar, şi mulţimea de funcţionari care au avut alte preocupări. La acest capitol, punctăm două cazuri la „a nu avea": certificate verzi şi şef la Agenţia de Mediu. (În ultimul caz am putea vorbi şi de celebra replică hamletiană „A fi sau a nu fi").
Am lăsat la final cazul de la Roşia Montană. „A avea şi a nu avea aur". Cred că este cea mai controversată afacere din România. Culmea, deşi „pute" de la o poştă, în mod surprinzător preşedintele Traian Băsescu a intrat în luptă îmbrăcat în roşu în arena plină cu tauri. De obicei extrem de prevăzător în a se implica în scandaluri ce vizează afaceri dubioase, domnul preşedinte a venit extrem de tranşant în această chestiune. Mult prea tranşant, spun cârcotaşii. Cât priveşte replica „susţin un proiect al României, nu al unei corporaţii", emisă de Traian Băsescu, să fim serioşi: care este câştigul, pe bune, al României?