Staţiunea Lacu Sărat rămâne încremenită în timp, din cauza unei interminabile bătălii în justiţie între Primăria Brăila şi Primăria Chiscani

Staţiunea Lacu Sărat de lângă municipiul Brăila va rămâne şi anul acesta în acelaşi situaţie încremenită în timp, cu alei pline de gropi, spaţii verzi îmburuienate şi plajă amenajată doar parţial. Asta deoarece lupta pe care o duc în instanţă Consiliul Local Brăila şi Consiliul Local al comunei Chiscani, pentru dreptul de a încasa taxe şi impozite în staţiune, este departe de a se încheia.

"Consiliul Local Brăila a câştigat o etapă importantă. Curtea Supremă de Justiţie a recunoscut ca fiind valabile toate hotărârile Consiliului Local, inclusiv PUZ-ul (n.r. Planul Urbanistic Zonal) pe staţiunea Lacu Sărat. Acum, urmează finalul, să se spună cui aparţine staţiunea. Procesul s-a dus pe fond, la Tulcea”, a declarat Sorin Boşneag, membru al CLM Brăila şi totodată directorul sucursalei locale a "Unita Turism”, societatea care are dreptul de a exploata zăcământul de noroi sapropelic din Lacul Sărat.

Până la emiterea unei deciziei definitive şi irevocabile, care să stabilească odată pentru totdeaune cărei Unităţi Administrativ Teritoriale se subordonează staţiunea, nu se vor putea face investiţii în infrastructură şi nici nu se se pot aplica prevederile Planului de Urbanism Zonal.

Vremurile când staţiunea Lacu Sărat strălucea

Obiectivul turistic Lacu Sărat a cunoscut şi vremuri mult mai bune. Perioada de glorie a fost între cele două războaie mondiale când faima puterii tămăduitoare a lacului era atât de mare, iar staţiunea era atât de cochetă încât afluxul de turişti din ţară şi străinătate atinsese cote greu de controlat. Numărul uriaş de vizitatori a determinat autorităţile vremii să se ia măsura limitării dreptului brăilenilor de a efectua băi. Astfel, ca să rămână loc pentru turişti, în anii '20 ai secolului trecut localnicilor li s-a stabilit un plafon maxim de 1.500 băi reci şi 1.500 băi calde pe sezon.

În perioada aceea, staţiunea avea amenajată pe malul lacului o plajă foarte modernă, dotată cu construcţii de lemn pentru cabine de schimb haine, cu terasă pentru răcoritoare, cu spaţii de joacă pentru copii, cu umbrele, şezlonguri, precum şi bazine amenajate în lac. Lângă plajă, aleea principală a staţiunii era străjuită de copaci cu coroana bogată, iar tramvaiul care venea dinspre Brăila înconjura un superb rondou cu flori.

De ambele părţi ale aleii erau amplasate construcţii bine armonizate, cu regim de înălţime parter plus etaj şi mansarde de tip franţuzesc, cu donjoane sau foişoare în colţuri sau în axul clădirii, cu ferestre înalte şi balcoane franţuzeşti sau cu dantelărie de fier forjat. Posibilităţile de distracţie erau numeroase şi selecte: restaurantul Casino, Bazarul Elitei, Marele Restaurant Principesa Maria, Restaurantul Vila Regală, Restaurantul Englez sunt doar câteva dintre locaţiile cu mare vogă în epocă.

Citiţi şi

• Brăila Cum se destindea protipendada înainte de Primul Război Mondial. Aristocraţii făceau partide de crochet