Soarta tristă a fabricii românești care, acum un secol, era cea mai mare și mai modernă din Europa de Est

Instalată după ultimele creaţii ale tehnicii moderne, fabrica automată de făină Lykiardopoulos din Brăila era considerată în 1915 drept cea mai mare şi modernă moară din întregul Orient.

Fabrica a fost ridicată de industriaşul grec Lykiardopoulos, la începutul secolului XX. A fost inaugurată în 1912, fiind la vremea aceea una dintre cele mai mari şi mai moderne mori din întregul Orient, cu o suprafaţă de peste 11.000 metri pătraţi. Cea mai mare parte din producţia de făină a morii era exportată în Grecia, Turcia, Egipt şi Algeria.

Potrivit istoricilor, Ilie Lykiardopol  a venit din Kefalonia împreună cu familia şi s-a stabilit iniţial în Tulcea. Ulterior, s-a mutat la Brăila, intrând în negoţul cu cereale. Fiul său, Spiru, construieşte cea mai mare moară din Brăila şi din sud-estul Europei. După moartea lui Ilie, toate afacerile familiei sunt preluate şi conduse de fiii săi Spiru, Theodor şi Stavru Valeriano, ginerele său.

Moara Lykiardopoulos producea 26 de vagoane de făină 

„Cea mai mare şi cea mai sistematică fabrică din ţară şi din Orient. Demnă rivală a fabricilor din Apus. Instalată după ultimele creaţiuni ale tehnicii moderne. Produce zilnic între 20-26 vagoane de făină excelentă. Exportă făină în toate centrele mari din Orient”, scrie istoricul Ioan Munteanu în „Monumentele istorice ale oraşului Brăila”.

Detaliile tehnice le aflăm tot de la istoricul Ioan Munteanu: „moară sistematică, inaugurată în decembrie 1912, cu un capital investit în instalaţiuni de 1.200.000 lei, capital rulant de 20.000.000 lei. Are maşini care dezvoltă o forţă motrică de 1200 HP, consumând 10 tone de păcură în 24 de ore. Întrebuinţează 100-200 lucrători, în funcţie de perioada de lucru. Capital social-20.000.000 lei iar valoarea instalaţiilor, a terenului şi a construcţiei se apreciau la 120 milioane lei”.

După naționalizarea din 1948, moara devine Fabrica de pâine „Nicolae Bălcescu”.

Pe vrea regimului comunist, moara a fost integrată în Întreprinderea de Panificaţie a Brăilei.  După Revoluţie, a fost cumpărată de SC „Demopan” SA, societate pe acţiuni care. În momentul privatizării, fabrica avea 1.200 de angajaţi. Ulterior, clădirea a fost abandonată și lăsată în paragină.

Moară cu abur construită de Anghel Saligny

Moara Violatos, construită în 1898 de Anghel Saligny, pe malul Dunării, aproape de Portul Brăila, a fost cea mai mare moară pe bază de abur din estul Europei. Clădirea este monument istoric, însă de peste două decenii este în stare de degradare

Celebra moară de pe Faleza Dunării din Brăila are o istorie zbuciumată. Proprietarul ei a fost familia Violatos, care s-a stabilit în Brăila la începutul anilor 1800.

„În epocă se numea Fabrica de făină Panait Violatos, cea mai impozantă şi mai perfecţionată instalaţie din toată ţara şi, probabil, din întregul Orient, care, prin instalaţia electrică, oferea de pe Dunăre o privelişte feerică. Panait Violatos a fost între 1889-1892 asociat la Moara Milas, premiată cu medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris. Apoi a demarat ambiţiosul proiect al construirii celei mai moderne mori din sud-estul Europei”, scrie istoricul Ioan Munteanu în „Monumentele istorice ale oraşului Brăila”.

Construită pe malul Dunării, aproape de port, moara a fost certificată în anul 1897, fiind, la acea vreme, printre cele mai mari din Europa. În anul 1921, avea un capital rulant de 20 de milioane lei aur, motoare aduse din Braunschweig, ce consumau opt tone de păcură zilnic, dar şi o capacitate de producţie de 15 vagoane de făină în 24 de ore. Mecanicii şefi şi maeştrii morari erau aduşi din străinătate.

Clădirea morii avea şase etaje, pe două dintre etaje erau de fapt nişte depozite uriaşe. Moara era legată de Dunăre printr-un tunel subteran în care exista o instalaţie ce descărca cerealele din şlepuri direct în fabrică.