PORTRET/ Constantin Aramă deține secretele construcțiilor din Brăila

Vreme de 54 de ani a ştiut tot ce mişcă în construcţii, fiind de la contabil până la director economic al Intreprinderii Judeţene de Construcţii, care ridica blocurile de locuit în municipiu şi în judeţ.

Imediat după ce a terminat şcoala generală în comuna natală, mama sa l-a sfătuit să se facă băiat de oraş să muncească numai cu capul. Ca atare, s-a înscris la cursurile Liceului Comercial, actualul "Nicolae Iorga„ pe care l-a absolvit în anul 1952.
„Imediat m-am angajat, cum altfel, în construcţii. Era perioada când se căutau contabili tineri şcoliţi după noile reguli. Erau ani foarte grei în care lipsurile de tot felul îşi spuneau cuvântul. Cum încă de la început am lucrat în construcţii, acum când privesc în urmă pot spune că activitatea începuse să se miște asemeni unei locomotiove care trăgea o garnitură lungă şi grea, pufăind din greu aceasta abia urnea vagoanele dar prindea forţă la fiecare rotire a bielelor", ne-a povestit economistul.

La Festivalul Mondial al Tineretului

În vara lui 1953, autorităţile comuniste de atunci au încercat o primă deschidere către lume organizând Festivalul Mondial al Tineretului.
„Atunci au repărut pe piaţă sucurile, prăjiturile, berea şi altele care o bună bucată de timp lipsiseră cu desăvârşire. Bineînţeles că erau doar în Bucureşti. În Brăila, chiar şi pâinea neagră se dădea pe cartelă, o pâine de un kilogram pe zi. Eram tineri şi ne descurcam. După ce am venit de la festival, când toate minunile care ne bucuraseră au dispărut, am revenit la viaţa cunoscută. Au fost ani grei dar tânărul de 20 de ani de atunci nu vedea decât partea plină a paharului", ne-a mărturisit Constantin Aramă.

Singura dată când nu a lucrat în construcţiile brăilene a fost perioada stagiului militar.
A fost înregimentat vreme de 25 de luni la Baia Mare şi Baia Sprie la mină. Din prima zi de cătănie nu i s-a dat o armă în mână, ci tocul şi registrele de la mină.
„Erau încă ruşii în ţară şi am văzut cu ochii mei jaful pe care-l făceau. Vă pot spune cu exactitate că de la Baia Sprie se extrăgeau cantităţi enorme de aur, argint şi zinc care luau drumul URSS. Se muncea cu soldaţi în termen, nu cu deţinuţi politici. La o lună de muncă în subteran se dădea o săptămână permisie. Cine depăşea planul avea între 3/ 6 zile în plus. De regulă toţi plecau în permisii câte 13 zile, pentru că planul se depăşea permanent", ne-a povestit fostul economist.

Blocuri pentru oameni, blocuri pentru bani

Este pensionar de 20 de ani, perioadă în care a putut să vadă cum s-au făcut construcţiile noi, cele care s-au mai făcut sporadic pe ici pe colo
înainte se făceau construcţii trainice pentru oameni. Nu case ci locuri de locuit. Acum se fac doar pentru bani, aţă şi faţă, dar la primul cutremur mai puternic să vedeţi ce va fi", a conchis fostul economist.

Ce-i place
Viaţa, plimbările. Şi-a cumpărat o maşină Dacia cu carea văzut toată ţara. Acum are un Matiz care consumă puţin şi nu este vară să nu plece împreună cu soţia în drumeţie.

Ce nu-i place
Comuniştii pătaţi care înfierează comunismul. Nu-i plac ipocrizia şi nici vremurile pe care le trăieşte acum la bătrâneţe, pe care le consideră de o rară ipocrizie.

Unde credeţi că s-a greşit după revoluţie?
Petre Roman a greşit când a dat tonul distrugerilor. În loc să fi continuat normal cu o planificare riguroasă pe bazele noi ale capitalismului, averea ţării a încăput pe mâna haimanalelor. Au tăiat tot ce putea fi tăiat şi au distrus tot ce putea fi distrus ca să poată fi furat mai uşor.

Ce credeţi că urmează?
Anii care au trecut peste mine mi-au adus şi o doză zic eu de înţelepciune. Cred că tinerii ar trebui să pornească o nouă revoluţie nu una sângeroasă ci una a competenţei şi a refuzului minciunii.

Profil:

Născut:19 martie 1933 Scorţaru Nou-Brăila
Studii: Academia de Studii Economice
Ocupaţia: Pensionar
Familie: căsătorit, un copil