FOTO Povestea vrăjitoarei care scoate frica din oameni
0În vremuri în care anxietatea se tratează cu pastile şi psihologi, în comuna Dudeşti de la marginea judeţului Brăila trăieşte o vrăjitoare de etnie romă care, pentru o sumă modică, spune că poate elimina teama, cu ajutorul unei bucăţi de cositor
Se numeşte Pantole Papana, dar toată comuna o strigă Mariţa. Este o femeie de 76 de ani, mărunţică, poartă straie înflorate, dar locuieşte într-o casă modernă, cu termopane la geamuri şi la uşi. O întrebăm din ce trăieşte familia ei. „Muncim cu ziua la oameni, aşa avem bani“, ne răspunde Mariţa. Are 12 copii, la care se adaugă nepoţi cât să le uite numărul. Cu toate astea, niciunul dintre urmaşi nu a binevoit să înveţe meşteşugul descântecului.
„Când n-oi mai fi eu, n-are cine să mai scoată deochiul. Da oricum nu prea mai vine lumea. Ultima oară, am turnat cositorul în toamna trecută. Bătrânii care veneau de obicei la mine au murit. Poate în luna lui martie o mai veni cineva, că asta-i lună de leac, aşa zicem noi din moşi-strămoşi“, se plânge femeia.
Locul în care se fac descântecele nu este unul neobişnuit, nu este un sanctuar, ci o bucătărie proaspăt renovată. Meşteşugul descântecului împotriva fricii pe care spune Mariţa că îl stăpâneşte foarte bine, de zeci de ani, a fost învăţat de la mama ei. Ni se promite şi o demonstraţie, dar cu public: două nepoate, un nepot, un strănepot şi chiar şi un vecin. Înainte de începerea procedurii, oamenii discută între ei în limba romani şi chiar râd de jurnaliştii curioşi să le afle secretele. „Cositorul se toarnă de frică, îl descânt cu descântecul de la mine şi cu leacul de la Maica Precista“, explică Mariţa, cu un zâmbet larg, care îi dezveleşte gingiile fără dinţi.
Discuţia prietenească se transformă în una protocolară, moment în care ni se face o introducere în „taina cositorului“: „Atâta ştiu să fac, să torn cositorul şi să descânt de deochi. Torn de mult timp cositorul. Descânt de când umblam cu căruţele. Am început de pe la vreo 15 ani. Nici nu mai ţin minte câţi oameni au venit la mine. Veneau şi doamne de la Bucureşti să le torn cositorul. Înainte mai umblam şi eu prin sate, mai turnam cositorul, acum nu mai pot, mă dor picioarele“.
„Ia frica, lipitura, izvorâtura“
Vrăjitoarea îşi pregăteşte cele necesare: o lingură, un vas mai adânc, o cană cu apă neîncepută, de la fântână. Fata căreia i se va citi descântecul este aşezată în mijlocul camerei, pe un scaun. Mariţa ia bucata de cositor, o pune într-o lingură şi o ţine deasupra jăraticului, printr-un ochi al plitei.
În timp ce cositorul se topeşte, este rostit descântecul: „Rămâne Andreea curată, luminată, ca Maica Precista. Ia de la Andreea frica, lipitura, izvorâtura, ameţeala, durerea de cap, durerea de mijloc, să fie ca înainte, să dispară tot“. Apoi, Mariţa pune cositorul topit în vasul cu apă şi ne arată forma care s-a produs: „Ete cum a ieşit, vezi? Uite, asta este frica, asta mărunţică. Ăsta e cuţitul de care te-ai speriat. Uite, e frica din ceas rău, ai călcat pe undeva“.
Suntem rugaţi apoi să plătim: „Acum trânteşte aici la babă jos leacul. Să aveţi leac, să aveţi spor! Uite frica acum a ieşit cu cap de om, uite-o! Hai trânteşte aici, lângă strachină, leacul, aşa se face“. Fata căreia i s-a citit trebuie să bea apa în care a fost topit cositorul, apoi primeşte în dar bucata de metal: „Îl porţi trei zile cu tine, apoi îl arunci la răspântie de trei drumuri. Cine l-o lua, al lui să fie! Gata, acum nu mai ai frică. Acum, apa asta o dau la un pom, nu la animale. Dacă dai la câine, nu ai leac, câinii umblă peste tot. La un pom dacă dai, ăla e leacul, frica rămâne acolo “. Lăsăm în casa vrăjitoarei 5 lei şi frica ascunsă într-o bucată de cositor, convinşi că data viitoare va trebui să încercăm şi varianta unui psiholog pentru a trata teama.