Cum erau pedepsiţi bandiţii brăileni în urmă cu 150 de ani: bătuţi cu biciul „la părţile moi“ şi puşi să strige „Cine face ca mine - ca mine să păţească“
0Brăila, oraşul banditului Terente şi al cuţitarului Codin, a fost, în a doua jumătate a secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX, un oraş cosmopolit, renumit pentru bogăţia sa, dar şi pentru violenţele extreme de care erau capabili „băieţii răi“ din toate neamurile adunate aici: români, greci, turci, lipoveni, romi, evrei etc.
Unde sunt răufăcători există şi poliţişti care să îi liniştească! Doi oameni ai legii şi-au făcut un adevărat renume în perioda anilor 1870 – 1890, fiind singurii capabili să îi liniştească pe bandiţii şi bătăuşii oploşiţi în Carcaliu, unul dintre cele mai rău famate cartiere ale oraşului. Costache Baclabaşa şi Mitu Dorobanţu sunt “poliţaii” care au reuşit, prin metode nu tocmai ortodoxe, să impună legea acolo unde interlopii acelor vremuri îşi făceau de cap.
“Însăşi autorităţile administrative e căgeau în imposibilitate de a pune ordine în acest cartier, unde se oploşeau toţi piraţii, contrabandiştii şi chiar criminalii. În Carachiu nimeni nu pătrundea noaptea şi locuitorii paşnici treceau cu teamă chiar prin împrejurimile acelui cartier. Se poveşteşte că poliţaiul Costache Bacalbaşa şi cu Mitu Dorobanţul erau singurii cari, când intrau în Carachiu, se făcea linişte, chiar dacă toţi grecii erau în fierbere”, se menţionează în “Schiţe istorice şi administrative din Oraşul şi Judeţul Brăila”, lucrare publicată în 1906, cu ocazia Expoziţiei Naţionale din acel an.
“La numele Bacalbaşa, toţi criminalii tremurau. Vestitul Mitu Dorobanţul le venise de hac palicarilor. Sistemul întrebuinţat de fostul poliţaiu pentru a aduce liniştea în cartier era următorul: individul acuzat de scandal, bătae, înjunghere, afară de darea lui în judecată, era preumblat prin oraş, bătându-se tarabana lar răspântii de strade, în pieţe, în parţile unde oraşul era mai populat, acolo convoiul se oprea şi Mtu Dorbanţul aplica inculpatului lovituri cu nuiaua sau biciul pe părţile moi. Tarabna suna, lumea se aduna, iar inculpatul era obligat să zică după fiecare lovitură: «cine face ca mine, ca mine să păţească”, se povesteşte, cu limbajul specific vremii, în lucrarea respectivă.
Potrivit profesorului de istorie ionel Alexandru, cartierul Carachiu, sau Carachioi, cum era cunoscut mai târziu, a fost situat într-o zonă a oraşului care acum arată cu totul diferit. Mai exact, acel cartier locuit în principal de greci şi turci, cu căsuţe mici şi străduţe întortocheate, era situat în perimetrul delimitat de bulevarul independenţei, strada Griviţei, Calea Călăraşilor şi faleza Dunării. Este vorba, practic, de cea mai selectă zonă a Brăilei actuale, unde se află Esplanada oraşului, Palatul Administrativ şi blocuri cu arhitectură modernă, construite la începutul anilor '80.
“Cartierul Carachioi a fost demolat cu totul, începând cu 1970, pentru a face loc clădirilor impunătoare existente în prezent, a căror construcţie a durat până la începutul anilor '80”, ne-a precizat profesorul Alexandru.
Citiţi şi
- Brăila Faţa neştiută a lui Codin, cuţitarul din mahalalele Brăilei transformat în legendă datorită scriitorului Panait Istrati