Brăila:Jocurile copilăriei s-au mutat din „ faţa blocului" sau „curtea şcolii" în mediul virtual

 „De-a v-aţi ascunselea", „Şotronul" „Raţele şi vânătorii", „Elastic", „Ţară, ţară, vrem ostaşi" şi alte asemenea jocuri nici nu mai există pentru copiii din ziua de azi.

Copilăria plină de candoare cu jocurile ei „nevinovate" a dispărut. Acum se copilăreşte pe calculator într-o lume virtuală dominată violentă. În special băieţii preferă să petreacă ore în şir în faţa computerului jucând Counter Strike, Zuma sau alte jocuri de ultimă generaţie, în timp ce fetiţele îmbracă, coafează şi machiază păpuşi, tot în mod virtual, pe internet.

Victor, un băieţel de 9 ani este îndrăgostit nebuneşte de jocurile de pe calculator. Aproape tot timpul liber micuţul şi-l petrece cu ochii aţintiţi la ecranul monitorului. „Îmi place să joc diferite jocuri, precum Counter Strike, Call of Duty, Conquistador, MOHA, World of Warcraft. Pe afară, ies foarte rar şi stau puţin. Nu prea sunt copii de vârsta mea cu care să mă joc", ne-a spus Victor.

Internetul îi face violenţi şi necomunicativi

Nici măcar şcoala nu-i poate ţine departe de calculator, chiar dacă, în puţinele ore de educaţie fizică, dascălii încearcă să-i îndrume către jocul recreativ şi de grup.

„Noi căutăm să-i menţinem pe linia jocurilor copilăriei, în primul rând prin jocuri de echipă care să le dezvolte capacitatea de comunicare, de acceptare a unor reguli. Din păcate, nu prea se leagă de aceste jocuri. Influenţa calculatorului este covârşitoare", susţine Camelia Ciucă, învăţătoare la Şcoala nr.7 din Galaţi.

Învăţătoarea consideră că o parte din vină aparţine părinţilor, care nu-şi mai petrec timpul cu copiii. „În felul acesta, ei se izolează, nu mai comunică, devin violenţi şi nefericiţi. Îşi găsesc prieteni virtuali şi, de multe ori, folosesc limbajul din jocul X sau filmul Y. Eu, ca părinte, încerc să îmbin utilul cu plăcutul şi folosesc site-uri educative", ne-a declarat învăţătoarea.

Locuri de joacă mult prea puţine

Mihaela Dinu, mama unui copil de opt ani, este deranjată de faptul că, în oraş, sunt foarte puţine locuri de joacă pentru cei mici. „Aceasta este o problemă foarte gravă cu care se confruntă toţi părinţii. Parcurile sunt prea puţine, iar cele amenajate între blocuri nu sunt dotate corespunzător", a mai spus tânăra mămică.

Cu toate acestea, Mihaela conştientizează că foarte multe ore petrecute în „lumea virtuală" nu sunt benefice pentru copil: „Consider că datoria părintelui este să limiteze timpul petrecut în faţa calculatorului, spre exemplu 1-2 ore e suficient", afirmă femeia.

Măsuţele de tenis din cartiere, distruse

Marian Popa, 37 de ani, îşi aminteşte că, în copilărie, adora să-şi petreacă ore în şir jucându-se cu prietenii de la bloc. „În vacanţe, ieşeam din casă la şapte dimineaţa şi ne întorceam după ce se întuneca. Vara, jucam de la ţurcă, oină, până la tenis de masă, ore în şir. Erau mese de tenis în fiecare colţişor de cartier. Acum e doar betonul noilor construcţii. Iarna, la fel, de dimineaţă până seara, pe derdeluşuri şi nu îngheţam niciodată şi eram sănătoşi tun. Acum sunt alte vremuri şi pentru copilărie", consideră interlocutorul nostru.

Părerea psihologului

Accesul copiilor la calculator este ca o armă cu două tăişuri. Pe de o parte, este bine, deoarece au acces mai uşor la informaţii, dar pe de alta, devin mai introvertiţi, nu mai comunică şi sunt închişi în lumea lor virtuală.

„Jocurile pe calculator nu sunt nocive în sine. Pot fi jocuri de dezvoltare a gândirii, a logicii, a vederii în spaţiu. O influenţă negativă o pot avea jocurile cu conţinut violent. Copii sunt total implicaţi în joc şi de multe ori psihicul lor nu mai face diferenţa dintre realitate şi lumea virtuală. De aceea, părinţii ar trebui să-i supravegheze şi să-i ghideze către alte interese", ne-a declarat psihologul Adriana Ţigănucă.