PORTRET/ Valentin Barbălată - Militarul care modelează rădăcini

În mâinile lui, rădăcinile de capac se transformă în adevărate opere de artă. Valentin Barbălată are sute de lucrări. Unele au ajuns în ţări precum Italia şi Germania.

La cei 38 de ani ai săi, Valentin Barbălată poate spune că a descoperit metoda care îl ajută să se desprindă de grijile cotidiene. Prin ceea ce face oferă lumii opere de artă rar întâlnite. Valentin este militar, însă în timpul liber modelează cu măiestrie rădăcini de copaci, o pasiune pe care şi-a descoperit-o în urmă cu aproape 25 de ani.

Privit cu neîncredere la început
El crede că Dumnezeu l-a înzestrat cu un astfel de talent pentru că nu oricărui om îi este dat să găsească în cale „rădăcini sub formă de cruce răsărite din pământ“ sau fel şi fel de alte elemente care parcă cer să fie modelate.

„La început, părinţii nu mă înţelegeau, nu înţelegeau de ce tot colectam rădăcini şi le ciopleam, le modelam să le dau formă şi nu faceam alte lucruri obişnuite, aşa, ca ceilalţi de vârsta mea“, explică botoşăneanul. Cel mai mult îi place să lucreze lemnul de nuc, iar una dintre lucrările la care ţine foarte mult reprezintă o cruce intitulată „Sufocare“.

„Tatăl meu a fost tâmplar şi încă de când eram copil m-au fascinat culorile lemnului şi  formele. Aşa am început să lucrez la rădăcini, dar manual. Acolo la Bucecea sunt multe păduri în zonă şi umblam de nebun să caut rădăcini. Pe care le vedeam că au o formă mai deosebită le aduceam acasă“, povesteşte bărbatul. Primele lucrări realizate au ajuns în casele prietenilor şi ale cunoştinţelor impresionaţi de priceperea botoşăneanului şi de operele lui deosebite.

A avut două expoziţii
O lucrare la care artistul ţine foarte mult şi nu a renunţat la ea se numeşte „Dansatorii“.  În contact cu dalta, rădăcinile se transformă în siluete, animale şi nu în ultimul rând în icoane şi cruci. Valentin Barbălată a realizat sute de lucrări, iar în ultimii şapte ani a avut şi două expoziţii.

„În 2003 am avut o expoziţie la Muzeul Judeţean. Conducerea muzeului a rămas plăcut surprinsă de lucrările mele. Am mai expus şi la Cercul Militar de Ziua Armatei, dar şi la unitatea la care lucrez eu, de Ziua Porţilor Deschise. Atunci am avut în jur de 1.200 de vizitatori“, explică militarul.O parte dintre lucrările lui au ajuns şi la străini, respectiv în Italia şi Germania.
„Mi-ar plăcea să-mi deschid un muzeu, însă fără o bază materială acest lucru e doar un vis“, spune Valentin Barbălată,  care a început  să lucreze şi în piatră şi alamă.

Profil
Născut. 29 decembrie 1971, Bucecea (Botoşani).
Studii. Şcoala Populară
de Arte din Botoşani.
Familie. Căsătorit,
are un băiat.

Întrebări şi răspunsuri
Care este cea mai mare satisfacţie legată de această pasiune?
Cea mai mare mulţumire a fost atunci când tatăl meu a fost, în sfârşit, mulţumit de mine, de ceea ce fac. Dacă în adolescenţă îmi spunea că nu e bine ceea ce fac, acum câţiva ani, când am avut prima expoziţie, a fost încântat, chiar impresionat până la lacrimi. 
Cum vă simţiţi când finalizaţi o lucrare?
E o mulţumire care mă ridică de la pământ cu câţiva centimetri. Parcă plutesc. După ce termin o lucrare, aceasta stă în sufragerie, cam o lună, într-un loc de cinste, să o pot vedea din toate unghiurile, să o analizez, deşi ştiu că nu mai trebuie schimbat nimic la ea.

Ce-i place
Îi place să colinde pădurile în căutare de material pentru a-şi întreţine hobby-ul. Îi mai plac tradiţia românească şi istoria. Îşi iubeşte locurile natale, drept pentru care este şi un colecţionar de ilustrate cu diferite zone din judeţul Botoşani.

Ce nu-i place
Detestă lipsa de seriozitate de care dau dovadă unii oameni. Nu-i plac acele persoane care nu au pic de modestie şi urăşte minciuna. Un alt lucru care îl deranjează este că nu dispune de o încăpere unde să-şi poată expună lucrările.