Botoşani: Potret/Marius Rogojinschi: A readus la viaţă teatrul botoşănean

Directorul Teatrului „Mihai Eminescu“ a reuşit să formeze o echipă de actori cu care impresionează mereu specialiştii şi spectatorii din ţară şi de peste hotare.

Marius Rogojinschi a copilărit în teatru, printre costume de epocă, lumini şi culise, la locul de muncă al părinţilor. Cu toate acestea, nu i-a trecut multă vreme prin cap să se facă actor, darămite regizor. El se vedea profesor de istorie în Bacău, oraşul său natal.

Familia Rogojinschi a avut câteva incidente cu oficiali ai regimului comunist, motiv pentru care admiterea tânărului Marius la facultate a fost compromisă. A hotărât atunci să meargă la Bucureşti, să-şi încerce norocul în actorie. „Abia la ultima şedinţă cu profesorii, mama mea a aflat că eu am trecut pe o fişă profesională de sondare că vreau să mă duc la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică). A fost un şoc pentru ea“, povesteşte actorul.

Să intre în pielea unui personaj nu i-a fost uşor chiar de prima dată. Îşi aminteşte şi acum de Puck din „Visul unei nopţi de vară“, interpretat pentru examenul de licenţă. A stat într-o noapte cu profesorul său, Florin Zamfirescu, şi a repetat rolul prin faţa Primăriei din Bucureşti sau pe aleile de lângă Parcul Cişmigiu până la orele dimineţii.

„Trăiam sub imperiul prejudecăţilor, aveam o confuzie totală“, însă, când a jucat piesa, examinatorul a rămas uimit şi i-a spus: „Băi, ăsta este personajul!“.La Botoşani a ajuns prin repartiţiile oferite de stat. După ce a devenit directorul Teatrului „Mihai Eminescu“, în 1992, a închegat o nouă echipă de actori tineri, cu care au reuşit să reînvie scena din micul oraş de provincie.

Printre rolurile jucate, a început să pună în scenă alte piese. De fapt, „înscenez viziuni de ansamblu, după lungi selecţii“. Directorul Marius Rogojinschi refuză să se considere totuşi regizor. El face o diferenţă între un actor, care este „un fragment dintr-un spectacol“ şi regizorul, „care impune viziunea totală asupra spectacolului“.

Actoria, cea de-a doua viaţă

A reuşit să facă puternic fiecare personaj, să facă din el o adevărată creaţie şi a crezut în misterul acestei arte. Mister pe care l-a destrămat prin rolul lui Hamlet. Pentru Rogojinschi, personajul shakespearian a fost „uşa aceea care ar fi vrut să fie mereu încuiată“, iar interpretarea lui a dus la pierderea farmecului de a fi actor.

Teatrul nu reprezintă numai un simplu loc de muncă, iar pentru fiecare piesă s-a dedicat întru totul, dovadă îi stau numeroasele premii câştigate la festivalurile din ţară şi străinătate.  Chiar dacă este departe de oraşul său natal, acum nu regretă sub nici o formă că a decis să-şi facă destinul la Botoşani.

Întrebări şi răspunsuri
Ce rol aţi vrut să jucaţi
şi nu aţi mai avut ocazia?
Este Stanley Kowalski din «Un tramvai numit dorinţă»,  aici cred că sunt în contradicţie ca vârstă, nu aş mai putea să joc. 

 Cum este un actor strălucit?
Actorul bun este cel care reuşeşte să facă o creaţie din orice rol în care este distribuit.

Ce personaje au fost mai dificil de interpretat?
În general, sunt rolurile pe care am pus miză, zicându-mi că asta trebuie să-mi iasă foarte bine. Atunci îmi provoc mie însumi un blocaj. Ar fi Falstaff din «John Falstaff», în regia lui Ion Sapdaru.

Ce-i place
„Îmi place teatrul. Am ajuns să trăiesc prin teatru, fiindu-mi o a doua natură. După cum spunea şi Denis Diderot, «profesia de actor este o a doua viaţ㻓.

Ce nu-i place
„Nu mai agreez să fiu minţit în fiecare oră cu prilejul buletinelor de ştiri de pe posturile naţionale“.

Profil
Născut. 15 aprilie 1960, Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava.
Studii. Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale“, Bucureşti.
Familie. Căsătorit, are un băiat.