Zeci de copii au fost ridicaţi la câţiva metri înălţime pentru a păstra o tradiţie neobişnuită, veche de sute de ani

Zeci de copii de la şcolile din Bistriţa s-au adunat vineri lângă Biserica Evanghelică din centrul istoric al oraşului pentru a ajuta la păstarea unei tradiţii vechi săseşti. Aceasta presupune împodobirea unui copac cu ouă, în preajma Sărbătorilor Pascale.

La o temperatură de doar câteva grade, zeci de copii de la mai multe şcoli din Bistriţa s-au adunat în faţa Bisericii Evanghelice din centrul istoric pentru a păstra o tradiţie săsească veche de sute de ani.

Unul dintre copacii din piaţeta din faţa Bisericii Evanghelice a fost împodobit cu ouă din plastic şi polistiren, care au fost anterior pictate de elevi. În jur de 1.000 de ouă de diverse mărimi şi culori au fost agăţate cu ajutorul unei scări speciale care i-a ridicat pe copii câţiva metri, pentru a ajunge la crengile arborelui.

600 de ouă au fost puse la dispoziţie de către Primăria Bistriţa, iar alte în jur de 400 au fost realizate de către copii acasă sau la şcoală. 

De câţiva ani buni, Primăria Bistriţa încearcă să ducă mai departe această tradiţie, ce părea că s-a stins odată cu plecarea saşilor din Bistriţa. În apropierea sărbătorilor pascale, saşii obişnuiau să împodobească arborii din curte cu aceste ouă. 

Saşii împodobesc de sute de ani pomi sau ramuri înflorite de Paşte

Acest obicei practic s-a reluat, fiind prezent în Bistriţa acum un secol şi chiar jumătate de secol. Obiceiul a fost adus în Transilvania de către saşi şi a dispărut încet, încet după ce aceştia au plecat în Austria şi Germania. 

Familiile săseşti din Bistriţa care încă mai ţin cu dinţii de această tradiţie pot fi numărate pe degete. Cu câteva zile înainte de Paşte, după ce vopseau ouăle, saşii împodobeau un copac din curte sau un buchet de crenguţe înflorite cu câteva ouă. 

Pomul împodobit sau crenguţele erau numite de către saşi „osterstrauss”, care aşa se şi traduce „buchet de Paşte”. De obicei, saşii apelează la crenguţe înmugurile sau înflorite de salcie sau salcâm japonez, tăiate la aceeaşi dimensiune şi aranjate într-o vază sau într-un bol. 

De aceste crenguţe se agaţă ouă de Paşte, care au fost golite de conţinut, vopsite şi cărora li s-a ataşat o panglică. În ultimii ani s-a apelat, în zonele în care se mai ţine această tradiţie, şi la ouă din plastic sau material textil.

Crenguţele, ţinute lângă sobă pentru „stimularea” mugurilor

După ce era împodobit, pomul sau crenguţele erau aşezate în încăperea în care erau aşteptaţi oaspeţii în cele trei zile de sărbătoare. Inventivi din fire, saşii au găsit o soluţie şi pentru anii în care Paştele pica foarte devreme, iar crenguţele nu apucau să înmugurească. 

Crenguţele erau culese cu o săptămână mai repede şi puse lângă sobă, căldura urmând să le ajute să înflorească mai repede. 

Vă mai recomandăm:

Udatul sau mersul după ouă, obiceiuri de Paşte din Ardeal care riscă să se transforme în istorie. De ce se pierd tradiţiile

FOTO Ouăle sunt împodobite în comuna bistriţeană Leşu cu „dantela reginelor”