Povestea reginei-scriitoare a României care „s-a tratat“ cu ajutorul poeziei de suferinţa pierderii unicului copil
0Elisabeta a României (1843 - 1916) a reuşit să facă cunoscut regatul României în Europa cu ajutorul poeziilor şi a poveştilor sale. În spatele dorinţei de a scrie, care a fost exploatată la maximum pe perioada vieţii sale, se afla însă suferinţa pierderii unicului copil, la o vârstă fragedă.
Elisabeth Pauline Ottilie Luise, prinţesă de Weid, s-a născut în 1843, în Neuweid, Germania. În 1869, pe când avea 26 de ani, prinţesa s-a căsătorit cu Carol de Hohenzollern-Simaringen, care cu doar trei ani mai devreme devenise domnitorul Principatelor Române.
Cei doi au avut un singur copil, pe principesa Maria, care a murit în anul 1874, la vârsta de trei ani, de difterie şi febră provocată de scarlatină, de care se molipsise în timpul unei vizite împreună cu mama sa, la o casă de orfani din Bucureşti.
„Elisabeta a încercat să compenseze pierderea imaginii cauzate de lipsa unui moştenitor prin implicarea sa exemplară în rolul de figură maternă a poporului şi ca ambasadoare culturală, făcând cunoscut Regatul României în străinătate”, precizează Silvia Irina Zimmermann, care îi dedică volumul „Carmen Sylva – Regina Poetă. Literatura în serviciul coroanei”.
Aşa a reuşit regina să îşi trateze durerea provocată de pierderea unicului său copil mai ales prin scris, aşa cum proceda încă din copilărie. Dacă în casa părintească aceasta şi-a ascuns talentul de scriitoare, în România a apărut în faţa publicului.
„Abia la vârsta de treizeci şi cinci de ani am publicat pentru prima dată şi am fost determinate să fac acest lucru deoarece oamenii copiau multe dintre scrierile mele, aşa că am vrut să-I scutesc de efort şi să le uşurez munca. Aşadar am început să caut un nume în spatele căruia să mă pot ascunde, astfel încă să nu se poată observa cine eram”, precizează Elisabeta, citată în volumul său de Silvia Irina Zimmermann.
I-a tradus pe Alecsandri şi Eminescu
Aceasta îşi traducea textele în mai multe limbi, cu ajutorul doamnelor de la curte, a secretarului particular, dar şi a altor scriitori din ţară şi din străinătate şi a numeroşi traducători.
„Profit de fiecare şedere a mea în Germania, pentru a-mi popularize versurile şi povestirile. Prinţesa Helen Holsten din Anglia intenţionează să traducă mai multe lucrări de-ale mele. Ceea ce mă încântă foarte mult. Oamenii mă ascultă cu plăcere şi nu contenesc a cere să li se citească şi să li se cânte”, mai spune regina.
Printre subiectele abordate în poezii şi povestiri se numără căsnicia, maternitatea, stări sufleteşti, iubirea sau anotimpurile. Aceasta folosea pseudonimul Carmen Sylva (- cântecul pădurii, în latină).
În perioada 1880 şi 1916, Carmen Sylva a publicat mai multe lucrări în limba germană, la edituri din Germania. Aceasta i-a tradus în limba germană inclusiv pe Vasile Alecsandri şi pe Eminescu.
Printre scrierile reginei se numără şi o carte de poveşti pentru copii, intitulată Poveştile Peleşului, care a fost distribuită ca premiu şcolarilor, în variantă românească. Acelaşi volum a apărut şi în Germania, un an mai târziu.
Regina Elisabeta şi-a dedicat mare parte din viaţă şi actelor de caritate. Aceasta a tipărit mai multe cărţi poştale cu fotografia ei, însoţită de câte un aforism, iar câştigul l-a folosit în scopuri caritabile.