La băi acum 150 de ani. Cum se răsfăţa nobilimea la poalele Munţilor Rodnei: „Aci se aranjează aventurile sociale, joacă loteria şi cântă veşnic muzica“
0Mersul la băi este o activitate populară încă din anii 1800. Dacă acum o mare parte din populaţie îşi permite o astfel de vacanţă o dată pe an, atunci era disponibilă doar bogaţilor şi nobililor. Aceste excursii erau presărate cu petreceri cu muzică, drumeţii şi jocuri de cărţi.
Izvoarele de apă minerală de la poalele Munţilor Rodnei atrăgeau ca un magnet încă din 1800. Pe teritoriul comunelor Rodna, Maieru şi Sângeorz-Băi încă din 1800 erau cunoscute peste 20 de izvoare de apă minerală.
Mai mult, încă de atunci existau studii care indicau bolile pe care apa de la aceste izvoare le trata ameliorându-le. În jurul acestor izvoare s-a dezvoltat o adevărată oază de sănătate, curele fiind presărate nu doar cu consumatul acestei ape ci şi cu băi în aceste ape şi chiar drumeţii.
Virgil Şotropa prezintă în Arhiva Someşană din 1929 situaţia acestui băi, dar şi popularitatea pe care o aveau:
„Cei ce beu apă din Sângeorz-Băi ori Valea Vinului s-au obişnuit să locuiască parte în camerele clădite pentru oaspeţi lângă fântână. Aci se adună aproape toţi oaspeţii dimineaţa spre a bea apă, iar seara spre a se distra împreună. Aci se aranjează petrecerile şi aventurile sociale, joacă loteria şi cântă veşnic muzica”, explică scriitorul.
Zona era împânzită de bazine cu apă rece. Se făceau şi băi cu apă caldă, de obicei în căzile gazdelor. Apa din bazinele din apropierea izvoarelor nu avea mai mult de 10 grade. Primul bazin alimentat direct din izvorul care ţâşnea direct din pământ a fost amenajat în 1935.
Unele dintre ele chiar primeau numele de la nobilii care le frecventau. Baia „Antonia” de exemplu a fost numită după o baroneasă care obişnuia să facă baie acolo. Ce făceau toată ziua cei care îşi căutau sănătatea în aceste ape? Răspunsul ni-l dă tot Virgil Şotropa, care notează:
„Timpul înainte de masă era destinat consultărilor medicale, curei de apă minerală şi băilor. Era frumos să vezi numeroşi boieri călari şi în trăsuri adunându-se dimineaţa la şase ore la fântâna din Dombhat. La 9 ore după isprăvirea curei, oaspeţii plecau la locuinţe spre a dejuna, după care îndată erau pline toate băile. Aproape la fiecare casă se putea vedea cum încălzesc apa din căzi cu pietri înfierbântate, sau cum grăbesc mulţi oaspeţi la duşuri. După-masă se aranjau petreceri. Pe seama unui grof se închiriase o locuinţă mare, unde se aranjau jocuri distractive ca domino, tarok, alager, eliminate fiind jocurile hazarde”.
Seara, pe răcoare, urmau plimbările de relaxare, în trăsuri şi călare, pescuitul sau drumeţii în Munţii Rodnei. Cele mai mari petreceri se dădeau însă în weekend, când se dansa până târziu în noapte.
Scriitorii şi-au găsit inspiraţia în satele de la poalele Munţilor Rodnei
Verile de acum un secol îi prindeau pe mulţi scriitori la poalele Munţilor Rodnei, locuri desprinse din basme, care-i ajutau să se relaxeze, să se trateze de diferite afecţiuni, dar şi să scrie.
La Valea Vinului a fost ridicată, la începutul anilor 1900 chiar şi o vilă cochetă dedicată scriitorilor. Aici s-a relaxat şi au dat naştere nuvelelor, poeziilor şi romanelor lor Liviu Rebreanu, George Coşbuc şi Mihail Sadoveanu.
Potrivit localnicilor, clădirile au aparţinut Casei Regale a României. Locaţia ar fi fost preferată şi de către Dimitrie Gusti, părintele sociologiei româneşti, care ar fi locuit în vila cu pricina, pe perioada desfăşurării cercetărilor de la Şanţ