Bucurându-se de prezenţa nepoţilor, a strănepoţilor şi stră-strănepoţilor şi chiar şi a primarului Bistriţei, Ovidiu Creţu, Emilia Dănilă, soţia celui care a întemeiat Muzeul Judeţean, a sărbătorit astăzi un secol de viaţă.

Ţintuită într-un scaun cu rotile în urma unui atac cerebral, Emilia Dănilă încă mai zâmbeşte şi se bucură de viaţă, chiar dacă astăzi a împlinit 100 de ani, fiind cea de-a doua persoană din Bistriţa care ajunge anul acesta la această vârstă.

Deşi doamna Emilia nu are copii, i-au fost alături la împlinirea unui secol de viaţă nepoţii, strănepoţi şi stră-strănepoţii care mai sunt în ţară. Primarul a dorit să o felicite personal pe bătrână şi să-i ofere un buchet cu flori, precum şi un plic cu bani, obicei care deja datează de câţiva ani, cei mai longevivi bistriţeni fiind cadorisiţi de municipalitate.

Potrivit nepoatei sale, Emilia Dănilă nu a făcut nimic special să ajungă la această vârstă, nu a urmat vreo dietă sănătoasă şi nici n-a fost o împătimită a sportului, a avut în schimb o viaţă frumoasă, mare parte din ea fără griji.  Întreaga familie pare să se bucure de longevitate, sora doamnei Emilia ajungând la 85 de ani, iar fratele la 90.

Aceasta a lucrat ca secretară la prefectura judeţului, acolo unde, câţiva ani a ocupat funcţia de purtatoare de cuvânt şi una dintre strănepoatele sale, în timp ce alta a condus Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă până acum câţiva ani.

Soţul doamnei Emilia, întemeietorul Muzeului Judeţean

Învăţătorul Ştefan Dănilă a fost primul administrator al Muzeului Regional din Bistriţa, care a luat fiinţă la data de 1 octombrie 1950. Instituţia, care în primă fază nu avea nici sediu, nici patrimoniu şi nici personal calificat, a crescut treptat cu ajutorul entuziasmului şi a pasiunii lui Ştefan Dănilă.

Acesta a adunat rămăşiţe din colecţia gimnaziului evanghelic, apelându-se la voluntari şi iubitori ai trecutului. A primit mai apoi câteva săli în clădirea fostei mănăstiri franciscane.

În memoria lui Ştefan Dănilă s-a amenajat o sală în cadrul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, care-i poartă numele. Acesta nu s-a bucurat de longevitatea de care se bucură soţia sa, stingându-se din viaţă în anul 1993.

Vă mai recomandăm:

Cercetările lor au fost piatra de temelie a botanicii româneşti, numismaticii sau ciberneticii, însă mai sunt amintiţi doar de istorici

Un sas plecat 40 de ani din România dăruieşte o bucăţică de istorie comunităţii în care s-a născut