Emanoil Suciu, ostaşul cu suflet caritabil
0Colonel în rezervă de trei ani, fostul militar munceşte ca asistent social de când s-a pensionat. Pentru că în copilărie şi-a dorit să devină preot, a încercat în plină maturitate să-şi îndeplinească măcar parţial visul
În 1991, pe când colegii săi ofiţeri urmau specializări înrudite cu domeniul militar, ori facultăţi bune pentru vremea retragerii din Armată căpitanul de atunci, Emanoil Suciu s-a apucat de Facultatea de Teologie Greco-Catolică. A făcut facultatea la Cluj, în regim parţial zi, parţial fără frecvenţă, datorită înţelegerii profesorilor timp de patru ani. Examenele le-a dat însă ca orice student la zi. Era căpitan la Unitatea Militară 01279 din Bistriţa şi mai spera ca visul din copilărie, acela de a deveni preot, să se împlinească chiar şi cu întârziere : „înainte de admitere mi s-a spus că sunt căsătorit, că am cam depăşit vârsta, dar poate se poate face ceva, să urmez facultatea şi pe parcurs mai vedem", povesteşte colonelul Suciu. După absolvire facultăţii în 1995, problema preoţiei nu s-a mai pus, însă urmarea facultăţii i-a dat sentimentul împlinirii visului : „eram trei colegi în liceu din cinci băieţi câţi eram în clasă care ne doream să fim preoţi, unul singur dintre noi a reuşit, însă eu sunt mulţumit că am urmat facultatea, mi-am împlinit măcar spiritual visul", spune colonelul.
Prima dată a fugit de şcoala militară
Prima tentativă de a urma o carieră militară a avut-o în 1971, imediat după absolvirea liceului. Cele zece zile de regim cazon în care se dădeau examenele pentru şcoala de ofiţeri l-au decepţionat însă : „nu am luat atunci examenul şi cred că numiam dorit. Ne-au ţinut 10 zile cu interdicţia de a ieşi şi am realizat că nu vreau o asemenea viaţă", povesteşte colonelul. Cinci ani mai târziu, cu ideile revizuite de viaţa reală avea să se întoarcă pentru a susţine examenul de intrare în şcoal de ofiţeri. Între timp a făcut stagiul militar ca orice soldat de rând şi a lucrat prin combinate : „vedeam când eram soldat cum ofiţerii veneau la 7,30 şi plecau la 15,30 fix şi mi s-a părut că este un stil de viaţă aşezat", povesteşte colonelul în rezervă. După absolvire a avut parte de viaţa aşezată fix trei luni : „la trei luni după ce am devenit locotenent repartizat la Bistriţa a venit o circulară de la Ministerul Apărării că programul ofiţerilor este de la 7 la 17,00", îşi aminteşte Emanoil Suciu. Ca ofiţer a ajuns până la funcţia de comandant de baterie, după care a trecut, din 1998 la muncă de birou în Centrul Militar şi la Direcţia de management a Resurselor Umane, însărcinat cu recrutarea tinerilor pentru şcolile militare.
Colonelul a ajuns asistent social
După pensionare, în 2006 colonelul şi-a luat în primire cea de-a doua specializare din facultate, cea de asistent social şi s-a pus pe treabă. A lucrat pe rând la Centrul Caritas de îngrijire a Persoanelor Vârstnice, apoi la Fundaţia Inocenţi şi ulterior la Direcţia de Proteţie a Copilului, de unde s-a retras după ce legea i-a interzis să mai cumuleze slujba cu pensia.
Profil
Născut : 1 ianuarie 1953 (Bahnea, judeţul Mureş )
Studii : Şcoala Militară de Ofiţeri Sibiu, 1979
Familie : căsătorit, doi copii
Ce-i place : fost practicant de handbal se delectează urmărind meciurile de handbal la televizor, nu refuză nici să privească partidele de fotbal, cu condiţia să fie fără aranjamente şi de bună calitate
Ce nu-i place : atunci când oamenii vor să-şi impună voinţa cu orice preţ, chiar dacă îi deranjează pe ceilalţi, precum şi cei care promit şi apoi nu se ţin de cuvânt