Cum a ajuns o animaţie realizată de un român să fie difuzată la Cannes, unul dintre cele mai importante festivaluri de film din lume
0O animaţie realizată de către bistriţeanul Paul Mureşan va fi urmărită la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Animaţia respectivă a fost realizată în anul 2016, autorul muncind 5 luni la ea.
În luna mai, la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes va rula şi o animaţie românească. Aceasta a fost realizată de către bistriţeanul Paul Mureşan şi nu va intra în competiţie, ci va fi difuzată în cadrul programului festivalului numit „Short film corner”.
Animaţia poartă numele „Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva” şi potrivit autorului său expune presiunea de a le spune părinţilor că au creat un monstru. Aceasta prezintă în cele 5 minute cum un personaj se transformă treptat într-un câine.
Paul Mureşan a realizat această animaţie în anul 2016, muncind nu mai puţin de 5 luni la ea. Pentru ca aceasta să se materializeze, Paul Mureşan a apelat la mii de schiţe.
„M-am bucurat îţi dai seama că m-am bucurat că va fi proiectat la Cannes. Dar animaţiile la festivalurile de film sunt ca muzicienii între IT-işti. Sunt mai entuziasmat când vine vorba despre competiţiile dedicate animaţiilor”, precizează Paul Mureşan.
„Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva” a câştigat în 2016, chiar anul în care a fost realizată premiul Anim`est pentru cel mai bun film românesc, oferit de Institutul Cultural Român.
Aceeaşi animaţie i-a adus lui Paul Mureşan şi premiul Uniunii Cineaştilor din România la secţiunea „animaţie”. De asemenea, artistul va patricipa cu această animaţie la competiţia ITFS, unul dintre cele mai importante concursuri din Europa dedicate animaţiilor, care se va desfăşura în data de 5 mai la Stuttgart. Animaţiile realizate de Paul Mureşan au fost nominalizate şi la Premiile Gopo, de mai multe ori.
Animaţiile sunt rezultatul a sute de ore de muncă şi a mii şi mii de schiţe
Paul Mureşan are 29 de ani şi s-a pregătit la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistriţa, iar mai apoi la o facultate clujeană de profil. Acesta a avut ocazia să înveţe tainele animaţiilor tocmai în Germania, unde, în 2009, a ajuns cu o bursă Erasmus.
„Am desenat atât de mult, încât toţi cei de la universitatea din Germania spuneau că sunt nebun. Am ajuns chiar să dorm în acel atelier. Profitam de această şansă cât puteam de tare, pentru că în România animaţia este un fel de bebeluş”, mărturisea în 2015 animatorul.
În lipsa unei mese speciale pentru desen, numită „light table”, cu plan înclinat şi neon sub pentru luminare, bistriţeanul s-a văzut nevoit să improvizeze. A încercat să deseneze pe o masă obişnuită din sticlă la care a ataşat un bec, însă metoda parcă nu oferea rezultatele aşteptate aşa că a renunţat repede şi şi-a îndreptat atenţia asupra geamului.
„Am hotărât să lucrez la geam. La început era destul de obositor din cauza poziţiei, însă în timp m-am obişnuit. Înainte, după două desene oboseam, acum pot să fac sute fără să mă opresc”, ne explică artistul.