Când devin informaţiile „periculoase“ pentru copii? Psiholog: „Atunci când ceva este ascuns, curiozitatea creşte“
0Copiii sunt curioşi din fire şi vor să descopere cât mai multe şi cât mai repede. Nevoia de informare poate duce la surse nepotrivite pentru nivelul lor de cunoaştere. Depinde însă de părinte cât de mult permite informaţiilor să îi facă rău copilului. De cele mai multe ori se greşeşte tocmai ascunzând informaţii, comportament care creşte curiozitatea copilului.
Nu puţini sunt copiii care îşi pun în dificultate părinţii cu întrebări considerate „incomode”. Copilul pune întrebările direct, fără menajamente sau subtilităţi, iar când este vorba despre un subiect sensibil, părinţii de multe ori au tentinţa de a evita un răspuns clar.
„Jena este a părinţilor, pentru că întrebarea directă a copilului are, în mintea adultului, un alt înţeles decât poate gândi copilul. Depinde de părinte/adult cât de periculoase pot deveni informaţiile pentru copil. Să luăm exemplu discuţia despre sex. Cunoaştem faptul că acest subiect a rămas tabu pentru multe generaţii. Multă vreme, mulţi copii, au trăit cu informaţia că pe copii îi aduce barza. Sigur că trăind într-o societate evoluată, cu Internetul pregătit să-i împlinească setea de cunoaştere, poveştile despre berze sunt de domeniul glumelor. Pericolul aici apare. Atunci când ceva este ascuns, curiozitatea creşte”, explică psihologul Daniela Dragne-Macarie.
Potrivit specialistului, nevoia de informare poate duce la surse nepotrivite pentru nivelul lor de cunoaştere. Ceea ce adultul nu realizează este faptul că însăşi întrebarea despre un subiect „sensibil” şi incomod pentru acesta transformă starea de firesc şi natural, într-o stare de agitaţie, teamă şi disconfort general.
Refuzul părinţilor duce la o sete periculoasă de informaţie
Această curiozitate este amplificată de refuzul părinţilor de a oferi un răspuns, dar şi de argumentele folosite. Printre acestea, adesea se numără „eşti prea mic pentru asta”, însă copilul vrea să fie mare, iar faptul că părintele îl consideră mic, alimentează nevoia de a se informa din altă parte. Aşa se face că cel mic începe căutarea, pe Internet, pe la prieteni şi asimilează informaţia, care nu este mereu cea mai corectă.
„Va asimila orice fel de informaţie. Informaţia îl determină să experimenteze. Experimentele pot fi extrem e periculoase pentru copil, luând în considerare că el ia cuvântul descris ca fiind cel adevărat şi nu înţelege metaforele sau subtilităţile. Din cauza alegerii de a ne feri de subiecte sensibile avem un adolescent cu tulburări sexuale sau chiar de personalitate. Ceea ce recomand este informarea adulţilor, folosind mijloacele la îndemâna oricui (specialistul, cărţi de specialitate), pentru a putea furniza informaţiile cât mai corecte şi adecvate vârstei copilului. Copilul, la rândul lui, îndeplinindu-şi setea de cunoaştere, nu va avea nevoie de alte căutări. Discuţia dintre adult şi copil să fie firească şi naturală”, mai spune Daniela Dragne Macarie.