Bistriţa: Portret/ Cornelia Ardelean, întruchiparea artistului de muzică populară

Interpretă de vârf a muzicii populare, colegă de glorie cu Valeria Peter-Predescu, Cornelia Ardelean-Archiudean a redefinit statutul unei vedete populare. Vocea îi completează sufletul mare şi forţa de a merge mai departe. Tocmai de aceea, „fata frumoasă din Ocniţa”, cum o numeau gazetarii, nu lasă garda jos, în faţa suferinţei prin care trece, pentru că ştie un singur lucru, că dacă faci bine, binele se întoarce într-un fe

Cornelia Ardelean-Archiudean s-a născut şi a  copilărit în zona de câmpie a judeţului Bistriţa-Năsăud, în satul Ocniţa, comuna Teaca. Poate că şi satul, puţin mai izolat a dus la păstrarea pe acele meleaguri a cântecului popular autentic pe care Cornelia Ardelean Archiudean l-a cântat încă din copilărie. Debutul oficial a avut loc în anul 1971, la renumitul concurs din aceea perioadă ,,Floarea din grădină”. Are în repertoriu şi cântece bisecerişti, aşa numitele pricesne, şi colinde. În prezent se ocupă de îndrumarea unor tinere talente, la Cercul Militar din Bistriţa, unde cei mai mici membri ai ansamblui  folcloric ,,Doiniţa” deprind tainele cântecului popular.

Ocniţa, joc şi joacă

A avut o copilărie liberă, iar tradiţiile şi oamenii din Ocniţa au ajutat-o în alegerea viitorul drum, valorificarea cântecului popular. Cornelia Ardelean-Archiudean păstrează şi astăzi, acel bun-simţ specific oamenilor de la ţară. Prin tot ceea ce face, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi, dăruieşte câte ceva din ceea ce a învăţat de la mama ei, de la bunici, de la oamenii din satul Ocniţa. ,,Cu toate că nu aveam atâtea posibilităţi câte au copiii de astăzi, copilăria mi-a fost fericită pentru că aveam libertatea de a zburda pe toate dealurile şi văile satului. Eram prima care culegeam primăvara ghioceii şi cocoşeii din pădurea Văii Lupului sau de sub Rotunda! Cea mai mare bucurie pentru mine era venirea primăverii. Poate pentru ca m-am născut în acest anotimp, atunci când toată natura se trezeşte la viaţă, înverzesc pomii, creşte iarba se întorc păsările. Mi-este foarte drag cucul, poate de aceea unul dintre cântecele cele mai dragi mie este <>. Nu ştiu cum m-am apropiat de folclor, am învăţat să cânt de la mama mea, nu ştiu o dată anume pe care să o ţin minte ca fiind prima dată când am cântat! Pur şi simplu folclorul se mai crea încă acolo în sat, la clacă, la sapă, la secerat, la toate muncile câmpului sau în nopţile lungi ale şezătorilor din sat. Pot spune că am crescut împreună cu cântecele mele de mai târziu!”.

Tot satul s-a adunat să o asculte cântând

A cântat încă din şcoala primară.  Şi-a început cariera de profesionist la Bucureşti, la Casa de Cultură a Sectorului 5, unde a şi studiat la Şcoala Populară de Artă cu profesoara Angela Moldovan. În 1975, a venit la Orchestra profesionistă ,,Bistriţa”. Îşi aminteşte cu drag de acele vremuri, mai ales că au fost întâmplări care i-au scos în cale mari artişti, cum e Sofia Vicoveanca. A fost o perioadă frumoasă, mai ales  că i-a făcut pe oamenii din Ocniţa să fie mândri de ea.  Când au auzit că tânăra artistă e la televizor s-au adunat toţi sătenii în curtea căminului şi au scos singurul televizor din sat afară.

La  concursul „Floarea din grădină” a primit din partea sătenilor o telegramă citită în direct, semnată de preotul Pop Augustin.,,Am întâlnit şi oameni buni în viaţa mea, care m-au ajutat mult, dar am întâlnit şi oameni răi. La un moment dat, chiar în radio m-a ameninţat un redactor: <>. Ori astea nu erau deloc încurajatoare, pentru că eram copil modest care stăteam la locul meu. Niciodată nu am vrut să fiu în faţă. Dacă cineva m-a observat a fost bine. Sigur că pe mine nu m-au răsfăţat foarte mult nici radioul, nici televiziunea, deşi am avut repertoriu. Poate că mi-a prins bine într-un fel, pentru că mulţi care au urcat foarte repede au şi picat repede. Poate astfel se explică şi faptul că  sunt la locul meu”, ne spune interpreta.


Marea dragoste, ansamblul folcloric „Doiniţa”

Muzica populară este viaţa ei. A ales să dăruiască mai departe ceea ce a învăţat de la oamenii pe care i-a întîlnit de-a lungul carierei, şi astfel alături de soţul ei, a pus bazele ansamblului folcloric „Doiniţa”. Zeci de copii au trecut prin acest ansamblul, unde condiţia primordială este să iubeşti folclorul, să iubeşti scena. Cornelia Ardelean Archiudean ştie mai bine ca toţi, că în această meserie nu se trăieşte pe termen lung, prin dat din coate, şi nici prin oprtunism, fiind adevăratul artist se caracterizează prin dragoste, cugenerozitate,  altruism.
Ştie în acelaşi timp că forţa emoţiilor  şi sentimentul răspunderii cresc odată  cu vârsta, dar important e ca la sfârşitul unei zile să ai convingerea că ţi-ai făcut datoria şi copilul pe care îl îndrumă, a plecat mai bun decît a venit.

Forţa de a merge mai departe

În ultimul timp încercările s-au abătut peste sufletul preaplin de iubire. Au fost clipe grele, în care sănătatea s-a aflat pe muchie de cuţit, însă ştie că Dumnezeu o va ajuta, şi mai ştie un singur lucru, că dacă faci bine, binele se întoarce într-un fel sau altul. Şi mai ştie că este iubită...restul sunt doar întţmplări, pentru care nu e nimeni de vină.


Întrebări şi răspunsuri
Ce credeţi că este mai important în realizarea unei melodii populare: versul sau melodia ?

C.A.: Versul şi melodia sunt de fapt totul în cântecul popular autentic! Nu ştiu care este mai important, eu cred că dacă una şchioapătă cântecul pierde din autenticitate, din frumuseţe din farmecul cu care cucereşte pe cei care îl ascultă. În cântecele mele am căutat să armonizez melodia cu versul respectând întotdeauna forma în care le-am cules.

De unde v-aţi cules cântecele?

C.A.: Eu chiar am cules cântecele mele de la oamenii satului meu, Ocniţa, de la mama Violina, de la lelea Ioana a lui Ursuc, de la mama Marie (viitoarea mea soacră!), de la Toderica lui Cărbune, de la vestitul ceteraş Tiuna, de la Tica Vârtosului şi Dănica Zaharichii! Nu mai pomenesc aici pe ceteraşii din satele apropiate Archiud, Comlod, Orosfaia, Băiţa sau Pinticul Tecii.

Ce nu-i place
 
Nu se împacă cu lipsa de pudoare şi de măsură. Nu îi plac artiştii falşi, spectacolele slabe, făcute doar ca să epateze. Nu agreează ideea de nonvaloare care se prezintă drept valoare pe scîndura scenei. Nu îi face plăcere să îi fie invadată intimitatea.

Ce-i place

Îi plac oamenii, în general, şi consideră că are mai mulţi prieteni decît duşmani. O bucură o floare, un copac înflorit, soarele pe cer, îi plac lucrurile simple şi mărunte. Iubeşte copiii şi muzica, şi nu oboseşte niciodată când trebuie să ajute pe cineva, prin cântec sau prin simpla prezenţă.

Profil,
Născută în 20 martie, satul Ocniţa, comuna Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud

Educaţie: Şcoala Populară de Artă, Bucureşti

Experienţa: Interpret de muzică populară, îndrumător al ansamblului folcloric „Doiniţa”

Stare civilă: Necăsătorită