Superstiţii legate de luna februarie. Când este Ziua Ursului şi care este varianta iniţială a arhaismului „Făurar“
0Februarie, deşi mai scurtă, este mai bogată în superstiţii şi tradiţii decât celelalte luni ale anului. Dincolo de mulţimea de legende care au apărut în jurul faptului că are mai puţine zile, în această lună au loc multe obiceiuri legate de primăvară, de începerea noului an agrar şi renaşterea naturii, dar şi legate de faptul că în luna februarie păsările călătoare se întorc, iar celelalte încep să cânte ori să-şi caute perechea.
Multe superstiţii se leagă de februarie, una dintre ele fiind legată chiar de denumirea lunii. Muzeograful Janeta Ciocan, de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare, spune că denumirea populară a lunii era ”Făurar”, de la ”fierar”.
Explicaţia este aceea că în această lună, gospodarii îşi verificau uneltele agrare, pentru că în scurt timp începea munca la câmp, astfel că fierarii erau foarte solicitaţi în această lună.
”În această lună, fiecare gopodar îşi ia uneltele la mână să vadă care sunt în stare bună, care sunt stricate, dacă are nevoie de o unealtă nouă şi, sigur că fierul de plug poate necesită o întărire, hârleţul, sapa etc. Fierăriile săteşti, în această perioadă, lucrau la intensitate maximă”, explică ea.
Totodată, luna februarie, mai spune ea, vine cu schimbări în ce priveşte munca femeilor. ”Este ultima lună în care se fac şezători, pentru că în şezătoare doar se toarce, nu se ţese. E perioada în care femeile trebuiau să-şi termine pânza de ţesut şi, mai ales, să înceapă croitul cămăşilor petru Paşte. Fiecare gospodină avea datoria ca de Paşte să aibă familia îmbrăcată într-o haină nouă”, mai explică etnografa.
Paştele devenea, astfel, un moment foarte important pentru fetele tinere care îşi etalau, astfel, talentul şi hărnicia, purtând cămăşi realizate de ele, în modele cât mai diverse.
”De aceea putem vorbi de acea mare diversitate în cadrul unităţii portului popular, pentru că aceleaşi motive erau combinate altfel, încât ieşea o cămaşă complet nouă. Este aproape imposibil să găseşti două cămăşi identice. Mai ales la fetele de măritat erau foarte interesate să aibă o cămaşă cât mai deosebită, să o admire feciorii şi astfel să-şi dea seama şi cât era fata de harnică şi de talentată”, spune etnograful Janeta Ciocan.
Ziua ursului, în 2 februarie
Dar la începutul lunii februarie mai există un obicei în satul tradiţional românesc, mai precis în 2 februarie, când are loc ”Ziua ursului”, aşa cum este cunoscută în popor. Ziua aceasta poate fi denumită şi ”ziua premoniţiilor” şi are corespondent în mai multe culturi. Americanii, de exemplu, sărbătoresc ”Ziua cârtiţei” şi are aceeaşi semnificaţie. În cultura românească, aceasta este ziua în care se poate stabili dacă iarna se apropie de final sau va reveni cu ninsori şi îngheţ.
”Trebuie să fim fericiţi dacă în 2 februarie este frig. Cât mai frig. În aşa fel încât să fie râurile îngheţate, ca vulpea să poată trece râul pe gheaţă şi mai ales să fie şi o zi cu pâclă, pentru că este ziua în care iese ursul din bârlog pentru prima oară şi dacă îşi vede umbra, va intra la loc pentru că ştie că dacă e o zi însorită, frumoasă, caldă, se reîntoarce iana. Dar dacă e frig şi e zi mohorâtă, atunci rămâne afară pentru că încet, iarna se va duce”, mai spune Janeta Ciocan.
De altfel, mai arată ea, există locuri în care sătenii vin în ajutorul ursului, la acestă dată. ”Pentru că nu are ce mânca, oamenii, ştiind de această zi, îi puneau ursului mâncare pe cărările pe care ştiau că umblă, sau dacă ştiau că în apropierea satului lor este un bârlog, îi puneau mâncare în apropiere, tocmai ca să nu le atace animalele. El iese din bârlog, dar să recunoaştem, este o perioadă în care îşi găseşte cu greu hrana, iar el iese flămând şi atunci poate ataca animale sau oameni”, mai explică ea.
Luna februarie mai are două sărbători importante pentru îndrăgostiţi, repectiv Sfântul Valentin, sărbătorit pe 14 februrie, sărbătoare împrumutată din cultura americană şi Dragobetele, varianta autohtonă a acesteia. Ambele au legătură cu venirea primăverii şi găsirea perechilor.
Mai puteţi citi: