Inegalitatea dintre sexe în secolul XVIII. Cum a rămas fără avere o văduvă nobilă, pentru simplul motiv că era femeie
0Inegalitatea dintre sexe a fost mereu un subiect de actualitate şi, nu de puţine ori în istorie, au fost evenimente care să marcheze în mod brutal aceste diferenţe. Revista Arhivelor Maramureşene a publicat un vast articol despre cum a fost deposedată de avere văduva unui nobil, doar pentru că era femeie, în secolul XVIII.
Istoricii Livia Ardelean şi Orosz Kristofer, cei care au studiat documentele istorice din secolul XVIII referitoare la averea familiei Szaplonczai au publicat un articol vast în numărul 7 al Revistei Arhivelor Maramureşene, condusă de Klara Guseth.
Cei doi autori arată că este cea mai mare avere din zona Maramureşului istoric care s-a pierdut, probabil din cauza faptului că posesoarea era o femeie.
”Datorită neatenţiei şi posibil a inegalităţii sociale, în care femeia, fie ea şi nobilă înstărită, juca un rol secundar în viaţa politică şi economică, s-a pierdut cea mai mare avere românească din zona amintită”, arată cei doi autori. Documentele istorice studiate de către cei doi istorici arată că este vorba despre văduva Agneta Szaplonczai, recăsătorită cu Wolffgang Zsigovenyi şi care a pierdut averea moştenită de la soţul ei în favoarea bisericii piariste.
Familia Szaplonczai a fost una din cele mai importante din acea perioadă, iar la întocmirea testamentului soţului ei, Agneta Szaplonczai a fost prezentă, însă după mortea lui, ea a atacat documentul. Potrivit istoricilor, a existat un testament iniţial care arăta că bunurile celor doi nobili treceau în posesia călugărilor piarişti, cu condiţia ca aceştia, în schimb, să-i înteţină pe cei doi nobili ”în condiţi demne de starea lor socială”. Acest document ar fi fost însă anulat ulterior, când soţul Agnetei era grav bolnav şi a fost întocmit un alt testament, cu care cea care ar fi fost moştenitoarea nu a fost de acord. Documentele studiate de cei doi istorici arată ca acest al doilea testament era total defavorabil moştenitoarei şi în plus, existau indicii că ar fi fost făcut oarecum sub presiune, pentru că nimeni nu a fost lăsat de călugări să intre la Ioan Racz, în ultimele lui zile de viaţă.
Potrivit documetelor vremii, Agneta nu ar fi semnat documentul şi nu ar fi fost de acord cu testamentul, însă altcineva ar fi semnat în locul ei, motiv pentru care la doar câteva zile după moarta soţului ei, ea a contestat documentul.
Văduva, izonită în plină iarnă
Cu toate acestea, după un şir de prcese şi contestaţii, averea ei a fost luată de călugării piarişti. ”Acest episod trădează situaţia de inegalitate dintre sexe, legalizat de Tripartit, datorată <uşurinţei în cuget> a femeilor, care nu purtau arme, deci nu puteau avea drepturi egale cu bărbaţii”, mai arată autorii în textul publicat.
”În ceea ce priveşte modul de intrare în posesia averii, călugării piarişti au procedat cu totul altfel decât creştineşte. În noiembrie 1749, imediat după moartea lui Ioan Racz (cu care Agneta a fost căsătorită 12 ani), călugării au luat tot de la văduvă, care a fost izgonită în plină iarnă de pe moşia ei din Sarasău, unde aceasta s-a întors şi a locuit şapte săptămâni, fiind bolavă. După şapte săptămâni, preotul superior a scos-o pe femeie din patul ei, în care aceasta zăcea bolnavă, a izgonit-o cu armele până la Sighet şi i-a ocupat moşia”, mai arată istoricii care au studiat documentele din arhive.
”Martorii au declarat că imediat după moartea lui Ioan Racz călugării piarişti din Sihet i-au luat văduvei bunurile mobile, cerealele şi vitele. Văduva a fost scoasă din casă într-o zi de sărbătoare, dusă de călugări la Sighet pentru a asculta Sfânta Liturghie, preotul superior a ocupat casa, pe văduvă a dus-o la biserică, la etaj”, se mai arată în studiul celor doi istorici.
Aceştia au concluzionat că acest episod petrecut în secolul XVIII în captala Maramureşului istoric, la Sighet şi în vecinătate, la Sarasău, este un exemplu de trecere a unei averi dobândite pe parcursul a cel puţin 100 de ani în posesia unei instituţii bisericeşti. ”Pe de altă parte, rămâne deschisă analiza modului de transfer al bunurilor, către un ordin monahal, care pe baza articolului de lege 71 din 1715 nu avea facultate de drept, neputând dobândi proprietatea de bunuri”, conchid autorii în textul lor.
Publicaţia este apărută în cadrul proiectului Manifestări cultural ştiinţifice ”Arhivele şi Societatea”, derulat de către Asocaţia Arhiviştilor ”David Prodan” Maramureş şi Serviciul Judeţean Maramureş al Arhivelor Naţionale, cu sprijinul Municipului Baia Mare.
Mai puteţi citi: