FOTO Locul în care timpul stă în loc. Ceasuri vechi de sute de ani şi unice în România, la colecţia din Baia Mare

Cuprinzând aproximativ 300 de piese, colecţia de ceasuri din cadrul Muzeului de Istorie Baia Mare ascunde în spatele fiecărui obiect o poveste ce îl face unic şi demn de admiraţie. Întrucât conţine piese datate din secolele 18-20, muzeul se mândreşte a fi unul dintre puţinele din aceeaşi categorie care au în administrare o colecţie de felul acesta.

Colecţia a fost iniţiată în anul 1974, prin achiziţionarea contra cost a unui număr de aproximativ 100 de piese de la un meşter ceasornicar din Baia Mare, Benedeck Mihai. Pe parcursul anilor aceasta s-a dezvoltat în continuare, ajungând în prezent la aproximativ 300 de obiecte, obţinute prin cumpărare sau donaţie.  Ca şi orice piesă de muzeu şi aceste obiecte au mica lor poveste, dacă nu fiecare în parte măcar în grupaje. Poveste care este legată fie de modalitatea de intrare în colecţie, fie de circulaţie, fie alte curiozităţi. 

Pe lângă valoarea tehnică şi artistică pentru muzeografi o importanţă deosebită este reprezentată de inscripţiile care să trimită către meşter, către atelier sau data, acestea sporind valoarea piesei, valoarea documentară fiind foarte importantă. „Un ceas de campanie, care pe capacul interior din lemn, este inscripţionat numele posesorului şi anul în care a plecat pe front. Mădăras 1939 şi scrie plecat pe front 1941. Ceasurile sunt confecţionate în diferite ateliere din Europa şi nu numai, Germania Austria, Elveţia, Uniunea Sovietică şi desigur România”, a explicat muzeograful Pop Lucia. 

Un interes deosebit în cadrul colecţiei este acordat mecanismul orologiului din Turnul Sf. Ştefan. “Autoritatea, magistratul Băii Mari hotărăşte să monteze un ceas, cheamă un meşter ceh care să monteze acest orologiu, acţionat de 3 greutăţi de piatră. Nu se ştie cât a funcţionat, primăria a angajat ceasornicar pentru întreţinerea orologiului. După 1990 specialiştii de la muzeu au coborât mecanismul din turn. Urci pe nişte scări de piatră înguste, de acolo scări de lemn şi alea greu de urcat. Desfacerea şi coborârea mecanismului a fost o adevărată aventură. Fotografiat în detaliu, desfăcut şi restaurat în laborator. Şi este în stare de funcţionare şi expus în 2003”, a explicat Pop Lucia. 

Ceas unicat în România

Cel mai vechi ceas din colecţie este o pendulă de perete, din timpul Revoluţiei Franceze 1789 cu cadran de lemn astronomic inscripţionat în limba latină. Deşi încă nu s-au obşinut date certe despre identitatea ceasului inscripţiile zodiacale de pe cadran şi mai ales vechimea sa îl fac a fi o parte de mare interes din cadrul colecţiei. „A fost o perioadă scurtă în cadrul revoluţiei când calendarul s-a modificat. Atunci a fost făcut acest ceas şi prezintă mai multe necunoscute. În primul rând arată doar 10 ore, dar modalitatea de aşezare a acestora şi aşezarea limbilor sunt cu totul şi cu totul inedited. Mai mult, acesta prezintă şi inscripţii zodiace şi ar fi un real success să putem descifra tot ce reprezintă acest cea“, a adăugat Pop Lucia. Aceasta a nmai adăugat că genul acesta de ceasuri sunt rare în lume şi probabil unicat în România. Preţul său se ridică la câteva mii de euro, însă datorită unicităţii sale nu se ştie cu exactitate care este valoarea sa exactă.  

O categorie aparte în cadrul colecţiei este reprezentată de pendulele de perete. Acestea, impresionante prin mărimea lor, datează, în mare majoritate, de la mijlocul secolului 19. „Categoriile mari în care se înscriu piesele de colecţie sunt pendule de perete, care de asemenea  mai cuprind pendulele de mici dimensiuni care se aflau de regulă prin casele preoţilor, profesorilor, intelectualilor. Nu lipsesc tot din categoria ceasurilor populare, ceasurile de perete cu cadran de lemn care sunt cele mai vechi de altfel, cadranul fiind pictat cu pictura naivă. Ceasurile cu cadran metalic, de asemenea ornamentate într-o manieră naivă”, a adăugat Pop Lucia. 

Ceasurile elveţiene, la loc de onoare

Tot în cadrul aceleiaşi colecţii pot fi admirate grupaje ale ceasornicele cu cuc sau ale ceasornicele de postament, sau de şemineu. Acestea din urmă impresionează prin decorul bogat al carcasei care adăposteşte mecanismul, componenta estetică fiind una importantă. 

Ceasurile de buzunar sunt de aemenea o parte importantă a colecţiei. Acestea se remarcă fie prin cele 3 capace cu rol de protecţie a mecanismul, fie prin decorul deosebit floral, scene de vânătoare, scene câmpeneşti. “Deşi din punct de vedere estetic nu atrage atenţia un ceas Roskopf, ceas elveţian care firma merge mai departe şi astăzi. Acestea erau nişte ceasuri, în a doua jumătate a sec 19, au intrat pe piaţă şi au cucerit-o rapid pentru că erau ieftine, dar foarte precise. Preciozia elveţiană. N-aveau nici scene, nici desene, toată valoarea consta în precizie, erau ieftine... 1877-1878, armata română s-a dotat cu astfel de ceasornice tocmai pentru că erau la îndemână ca preţ şi foarte precise”, a explicat muzeologul. 

Colecţia Muzeului de Istorie din Baia Mare este cu atât mai importantă cu cât majoritatea exponatelor, deşi vechi de sute de ani, încă sunt funcţionale. De-a lungul anilor instituţia a apelat la ajutorul unui ceasornicar care a avut grijă ca exponatele să nu se deterioreze şi să rămână într-o stare cât mai bună.