De ce Dragobetele nu avea o dată fixă în Maramureş. Cum sărbătoreau tinerii, în trecut, Ziua Iubirii
0Apropierea zilei Sfântului Valentin aduce emoţii fetelor, stres băieţilor şi mulţi bani comercianţilor. Dacă despre sărbătoarea Sfântului Valentin toată lumea ştie că este împrumutată de la americani, despre Dragobete ştim cu toţii că este autohtonă, o sărbătoare românească a iubirii. Puţină lume, însă ştie că în zona de nord a ţării, această sărbătoare nu avea o dată fixă.
Dacă pe 14 februarie sărbătorim Iubirea, ziua Sfântului Valentin, pe 24 avem aceeaşi sărbătoare, în varianta românească. Aceste date, însă, nu au fost alese la voia întâmplării, după cum arată etograful Janeta Ciocan din cadrul Muzeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare.
”Nu este întâmpătoare această dată. Sfântul Valentin a fost aşezat în această dată, la mijlocul lunii februarie pentru că, se spune în tradiţia populară, după 14 februarie încep să se întoarcă păsările călătoare. Chiar şi cele care au rămas peste iarnă aici încep să cânte şi, mi ales, ele încep să-şi caute perechea. Cele care nu-şi găsesc prechea în această periodă vor rămâne singure şi vor spera pentru la anul”, explică etnograful Janeta Ciocan.
Ea mai arată că, dacă ziua Sfântului Valentin are o dată fixă, Dragobete, cel puţin în zona de nord a ţării, nu avea o zi în care era celebrat, ci se întâmpla în funcţie de cum era clima şi de cât de repede trecea iarna. În principiu explică ea, Dragobetele era mai mult o stare generală ce era dată de apropierea primăverii şi care are legătură cu găsirea perechii.
”Dragobetel nostru nu e o sărbătoare cu dată fixă, ca şi Sfântul Valentin. Acesta a propovăduit căsătoria creştină, între două persoane, pentru totdeana, în faţa lui Dumnzeu. Acelaşi lucru îl fac şi tinerii noştri de Dragobete, dar nu are o dată fixă pentru că între sudul şi nordul României există un decalaj de aproximativ două săptămâni în ce prveşte pornirea vegetaţiei şi aceasta era cauza care dădea acest decalaj”, mai spune ea.
De asemenea mai arată ea, în zona Maramureşului nu se punea accentul atât de tare pe aceast sărbătoare, fiind mai cunoscută în Moldova şi zona de sud a ţării. ”Şi la noi era sărbătorit, dar nu în aşa mare măsură ca acolo. Aici era important că ieşeau tinerii frumos îmbrăcaţi să culeagă primii ghiocei la liziera pădurii, alergau prin pădure, iar depre fete se spunea că <zburătăcesc> iar asta era o legătură cu aceste păsări care-şi caută perechea în această perioadă”, mai spune ea.
De altfel, mai arată etnograful, în acestă perioadă în care era marcat Dragobetele, tinerii aveau ocazia să se întâlească după o iarnă în care treburile casnice i-au ţinut mai mult în interior, să socializeze, să se cunoască mai bine între ei.
”Pentru tineri era şi un mod de a se atinge, pentru că restricţiile în satul tradiţional erau foarte multe, spre deosebire de această perioadă, când tinerii merg la cluburi, discoteci, dansează etc. În trecut, posibilităţile de a se atinge erau mult mai puţine şi existau şi acele interdicţii impuse de părinţi în ce priveşte căsătoria, dar de cele mai multe ori, tinerii erau cei care se alegeau, iar părinţii aprobau sau nu. Prin aceste ocazii de a se întâlni, aveau posibilitatea de a se atinge, ca şi la horă, unde mai furau câte un sărut”, mai spune Janeta Ciocan.
Ea arată că în satul tradiţional românesc, plin de interdicţii pentru tineri, aceasta era o ocazie de a se întâlni şi a se cunoaşte, iar toate aceste lucruri se întâmplau sub supravegherea femeilor mai în vârstă.
Ea mai arată că există şi o legătură între faptul că tinerii îşi căutau perechi pentru căsătorie, cu acela că şi păsările îşi găseau perechi în această perioadă.
”E o observaţie foarte importantă pe care a făcut-o ţăranul român. În tradiţia noastră populară nu exista divorţul, căsătoria era făcută pentru totdeauna şi de aici s-au inspirat şi pentru aceşti sfinţi, Valentin şi Dragobete, pe care-i sărbătorim în această perioadă, pentru că păsările, în foarte multe din cazuri, fac perechi pe viaţă. Sunt unele specii la care, dacă le moare partenerul, nu-şi mai caută alt partener, rămân singure pentru totdeauna. Tocmai această observaţie a legăturii pentru toată viaţa a făcut să pună în această perioadă sărbătoarea aceasta”, este explicaţia etnografului Janeta Ciocan.
Mai puteţi citi: