Cât de important este sportul pentru copii. Ce spun psihologii despre personalitatea atleţilor de performanţă

Activităţile extraşcolare îi ajută pe copii să-şi dezvolte diferite abilităţi, să-şi descopere pasiuni, uneori chiar să-şi decopere vocaţia. Practicarea unui sport, însă, conduce nu doar la dezvoltarea fizică armonioasă, ci şi a unui psihic puternic. Pentru performanţă, însă, e nevoie de unele calităţi aparte.

Psihologii arată că practicarea unui sport conduce la dezvoltarea psihică armonioasă a unui copil. Pentru sportivii de performanţă, însă, e nevoie de anumite calităţi native.

”Pentru sportivii de performanţă, aspiraţia de succes este o cerinţă fundamentală pentru realizarea unui optim de performanţă. Astfel, printre factorii reuşitei amintesc: cei ereditari (bagaj genetic, caracteristici morfologice, capacităţi) competenţe, aptitudini, experienţele copilăriei, competenţe dobândite în întreceri sportive anterioare, antrenament structurat, motivaţie, influenţa mediului (familie, cultură), factori psihologici, de structură de personalitate, temperament, antrenor, capacitatea sportivului (atitudini, aptitudini)”, explică psihologul clinician Dana Crişan.

Sportul de performanţă presupune sarifici suplimentare

Întreaga personalitate a sportivului, spune ea, cu resorturi interne care directionează, dinamizează şi susţin participarea la competiţii este implicată, iar mobilurile interne, motivaţia, sunt condiţii de bază. ”De aceea teoriile motivaţiei au aplicaţii la sportul de performanţă, iar motivaţia de realizare îşi trage seva din teoriile conform cărora - ba individul este motivat pentru intăriri, satisfacţii - motivaţia extrinsecă, ba pe dezvoltare personală, autorealizare -  vorbim de motivatia intrinsecă, conform cărora individul acţionează la interpretările pe care le da condiţiilor externe şi interne, să se arate competent, sau că sportivul actioneaza atât pentru obţinerea de beneficii, cât şi pe expectaţia atingerii scopului şi pentru ce valoare luptă (renume, statut, financiar etc). Într-un cuvânt, sportivul de performanţă proiectează posibile rezultate în raport cu imaginea pe care o are despre sine şi propria capacitate”, mai spune psihologul.

Motivaţia, unul din cei mai importanţi factori

Potrivit specialiştilor, motivaţia este cea care îi face capabili pe sportivi de sacrificii personale şi să se supună unor programe de viaţă şi pregătire bazate pe autodisciplină, reglaje de autocontrol, pregătire minuţioasa fizică, tehnico-tactică, control şi disciplină, având la bază un efort fizic şi psihic susţinut. ”Practicarea unui sport de performanţă construieşte caractere, accentueaza rezilienţa, dezvoltă mecanisme de adaptare psihice şi fizice în diferite contexte de viaţă, fie şi negative (probleme familiale, pierderi, traume etc), dezvoltă încrederea în sine şi în forţele proprii şi întăreşte convingerea că nu există nici un obstacol insurmontabil, de netrecut, alegerea ”luptei” ca şi act de voinţă, ca modalitate de gestionare a unor situaţii de viaţă, chiar şi neplacute”, mai arată psihologul Dana Crişan.

Ea mai arată că menţinerea unui echilibru armonios între performanţă, scop, pregătire, repaos şi relaxare, refacere, suport psihologic şi afectiv este dezirabil, chiar şi după îndeplinirea unei cariere de succes ca sportiv de performanţă.

Mai puteţi citi:

O călăuză şi doi migranţi irakieni, opriţi la frontieră