POVEŞTI DE ARAD Remember inundaţiile din 1970: 41 de ani de la ultimul potop

La fel ca la inundaţiile din 1932 soarta micălăcenilor părea că va fi pecetluită. Creşterea apelor Mureşului ameninţa încă o dată inundarea a sute de case. Cu toate acestea, faţă de dăţile trecute, Aradul a făcut faţă cu brio viiturii de pe Mureş.

Viitura din 1970 a însemnat în primul rând solidaritatea întregului oraş. Dacă în 1932, arădenii au fugit cu coada-ntre picioare de apele revărsate, de data aceasta lucrurile au stat altfel.

„În 1932, civilii nu prea s-au înghesuit să participe şi atunci militarii şi elevii au participat la consolidarea digurilor. Ca să aibă forţă de muncă, într-o noapte, autorităţile au luat camioane în care i-au îmbarcat cu forţa pe cei care trăiau la adăpostul de noapte. În 1970 lucrurile au stat altfel”, spune Corneliu Pădurean, istoric.

În luna mai a lui ’70, apele Mureşului au atins cea mai mare cotă, în unele locuri apa ajungând să măsoare şapte metri. În aceste condiţii, inundarea oraşului părea iminentă. În schimb, învăţămintele fostelor inundaţii din 1932  au pus oraşul în mişcare înainte de a apuca să se revarse peste oraş.

„În anii 70, oraşul iar a fost salvat, datorită consolidării digurilor. Au fost inundate zona fabricii de zahăr, cartierul Alfa, dar în oraş nu au pătruns apele. Sigur, la fel ca în 1932 au fost infiltraţii în anumite zone. Populaţia a avut timp să se pregătească şi să ia măsuri pentru a se apăra de inundaţii. Oamenii au reuşit să-şi facă din timp provizii”, explică Pădurean.

În 1970 în shimb, Mureşul nu a mai ieşit peste oraş. La fel ca la inundaţiile din 1932 au fost răspândite zvonuri privind o posibilă spargere a digului, urmând să fie inundat cartierul Micălaca. „La vremea respectivă Micălaca încă avea aspectul unui sat. Încă nu începuse procesul de modernizare a cartierului. După ’72 au început dărâmarea caselor şi ridicarea blocurilor”, mai spune Corneliu Pădurean.

Terenurile arabile au avut cel mai mult de suferit, fiind inundate. „Inundaţiile au avut loc în mai, într-un moment în care grâul era de mult răsărit şi se pregătea să se coacă, compromiţând astfel recolta. De obicei recolta şi animalele au de suferit în urma acestor inundaţii”, explică istoricul arădean.

Arădenii solidari

Dacă la inundaţiile din 1932, civilii nu s-au înghesuit să dea o mână de ajutor, de data aceasta a exista un sentiment de solidaritate. „Pur şi simplu oamenii s-au simţit mai apropiaţi în necazurile care-i aşteptau. Autorităţile la rândul lor au luat o serie de măsuri, pornind de la învăţămintele inundaţiilor, privind ridiocarea de diguri. Spre exemplu, centura de beton care există pe faleza Mureşului a fost ridicată după 1970 tocmai pentru a înălţa digul”, povesteşte Corneliu Pădurean.

Fiecare a participat cu ce se putea: oamenii care nu puteau oferi o mână de ajutor, veneau pe mal cu mâncare, ceaiuri pe care le distribuiau celor care lucrau acolo, mai ales că Mureşul era păzit zi şi noapte cu făclii pentru a urmări creşterea nivelului apei. Elevii şi-au întrerupt cursurile şcolare, iar împreună cu soldaţii au fost scoşi pe malul Mureşului la încărcat de saci cu nisip pentru consolidarea digului.

Muncitorii de la Vagoane, UTA, Teba, principalele fabrici ale oraşului, au fost mobilizaţi de asemenea.
„Ţin minte, copil fiind, am cărat cu tata în podul casei perne, pături, tot ce era necesar pentru a rezista vreme de câteva zile, mai ales că locuind în Pârneava, Mureşul era la câteva sute de metri  de metri de noi.

Sportivii au ieşit şi ei la ridicat de saci, însă ceea ce am observat eu ca elev fiind la acea dată a fost modul în care erau pregătite autorităţile. Pe platoul din faţa Primăriei de exemplu, stăteau în permanenţă camioane ale inteprinderilor din oraş, care au fost nevoite să-şi anuleze transporturile pentru a fi folosite la inundaţii”, mai spune istoricul arădean.

După doar 70 de ore, oraşul este salvat. Cinci ani mai târziu, Mureşul şi-a revărsat apele, din nou, asupra cartierelor, fără să afecteze centrul oraşului. Pentru asigurarea împotriva inundaţiilor au fost dislocate şi trupe din Oradea. Apele au staţionat aproximativ o săptămână.