PORTRET: Artemiu Şimonca schimbă arcuşul cu polonicul

Violonist de carieră şi în acelaşi timp bucătar în propria casă, muzicianul vede în cele două pasiuni ale sale cea mai bună metodă de a îmbina utilul cu plăcutul.

Profil:

Născut. 3 noiembrie 1959 (Oradea)
Studii. Academia de Muzică  „George Dima” din Cluj-Napoca
Experienţă.  Activează de 33  de ani pe scena  culturală arădeană
Familie. Căsătorit

Dragostea pentru muzică i-a fost insuflată încă din copilărie de părinţi. „Fac parte dintr-o familie în care muzica e la ea acasă. O am în sânge de la proprii părinţi. Mama cânta de plăcere, deşi nu şi-a propus niciodată să facă din pasiunea ei o carieră. Pe de cealaltă parte, tata a cântat o vreme în corul Filarmonicii”, mărturiseşte artistul.

Născut la Oradea, la vârsta de trei ani s-a văzut nevoit să se stabilească în Arad, alături de familie. Vioara a fost prima sa mare dragoste, pe care a început să o studieze încă din clasa întâi.

De la matematică la arta sunetelor

„Mi-a plăcut vioara de când mă ştiu şi deşi am studiat în paralel şi pianul, instrumentele cu corzi mi-au oferit cea mai mare satisfacţie. De aceea am şi ales vioara în detrimentul pianului, pentru că puţini pianişti se pot apropia de sonoritatea unui instrument cu corzi”, spune Artemiu Şimonca.Artistul mărturiseşte că matematica l-a fascinat deopotrivă, deşi recunoaşte că trebuia la un moment dat să aleagă fie drumul ştiinţelor exacte, fie pe cel al muzicii. „Am ales să continu vioara în momentul în care mama a părăsit această lume. Aveam 14 ani atunci, iar mama şi-a dorit întotdeauna să fac muzică. Eram foarte bun la matematică, dar am preferat să respect dorinţa ei”, mărturiseşte Artemiu Şimonca.

A predat timp de zece ani în Anglia muzica de cameră, fapt care i-a schimbat total viziunea asupra a ceea ce reprezintă arta sunetelor. Scena Filarmonicii din Arad îi oferă în schimb tot ceea ce are nevoie un artist pentru a-şi stăpâni setea de muzică. „Ceea ce facem noi, nu reprezintă un job oarecare. Aici noi trebuie să cântăm ca o singură persoană, să ne sincronizăm, să ştim ce cântă restul instrumentelor, să ne adaptăm pentru fiecare situaţie”, povesteşte artistul.

Între Filarmonică, şcoală şi bucătărie

Muzica îi ocupă cea mai mare parte a timpului. Fiind în acelaşi timp şi profesor de vioară la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, artistul încearcă pe cât se poate să se împartă între cele două pasiuni: bucătăria şi muzica.

„Să gătesc reprezintă cea mai bună relaxare la sfârşit de săptămână. Pentru că mereu sunt fie la repetiţii, fie la şcoală, weekendurile le dedic bucătăriei, acolo unde aromele şi gusturile se îmbină perfect”, spune Artemiu Şimonca.

Întrebări şi răspunsuri

Ca şi profesor de vioară, cum vedeţi noua generaţie de tineri, vitorii muzicieni?
Noua generaţie reprezintă exact rezultatul sistemului de învăţământ. Nu copiii sunt vinovaţi. Sunt câţiva de-a dreptul talentaţi, dar pe de-o parte sunt mulţi care nu ar prea avea ce să caute la o şcoală de muzică.
V-aţi dorit vreodată să fi părăsit ţara pentru scena de dincolo de graniţă?
Toţi cei care au rămas dincolo s-au realizat, atât pe plan material, cât şi pe cel profesional. Prea puţin ştiu că se munceşte enorm pentru asta, şi că nu ai siguranţa că mâine te vei putea întoarce în acelaşi colectiv.
Aţi avut un model care să vă inspire?
L-am stimat întotdeauna pe Ion Voicu şi pe Ştefan Ruha. Ambii au fost nişte oameni deosebiţi. Cu maestrul Ruha am şi lucrat în particular şi pot spune că a fost un intrumentist genial.

Ce-i place
„Îmi plac foarte mult copiii. De aceea am îmbrăţişat şi meseria de profesor. Cele mai importante lucruri din lume sunt familia şi copiii. Restul vine de la sine”, spune artistul.

Ce nu-i place
„Nu-mi place nesimţirea care există la noi. Ştiu că peste tot este la fel, dar la noi am impresia că asta predomină”, mărturiseşte Artemiu Şimonca.