PORTRET Alina Groza tânăra care şi-a dedicat viaţa animalelor

Tânăra arădeancă alină durerea necuvântătoarelor care au fost tratate cu cruzime de foştii stăpâni. Grija pentru animale a preocupat-o din copilărie, iar în momentul în care s-a simţit pregătită a alocat un loc în căminul său mai multor necuvântătoare.

Profil:

Născută. 1 aprilie 1980
Educaţie. Facultate
Familie. Necăsătorită

Totul a început în momentul când a dus primul animal fără stăpân, de pe stradă, acasă. „Îmi plăceau animalele ca şi oricărui copil. Le duceam acasă şi mereu mama mea le arunca afară şi repetam mereu aceeaşi fază”, îşi aminteşte Alina.

În momentul în care s-a angajat, lucrurile s-au schimbat, iar abuzurile asupra animalelor pe care le-a văzut de-a lungul timpului şi-au pus amprenta asupra sa. „Sunt terifiată de ceea ce fac autorităţile şi de faptul că se găsesc mereu alte priorităţi. Autorităţile întorc capul dacă un animal suferă, ceea ce e strigător la cer”, spune arădeanca.

Astfel casa ei a devenit un mic adăpost pentru animalele care nu-şi mai găseau locul pe lângă foştii stăpâni, dar şi pentru cele pe care soarta le-a retras de la raţia de afecţiune. Nu a contat că au fost câini sau pisici. Odată ajunse în curtea sa, fiecare şi-a găsit un loc, dezvoltându-şi personalitatea în fucţie de situaţia în care a fost.

„Nu fac diferenţă între ei. Pe toţi îi iubesc la fel de mult. Acum am şase câini. Ţin minte când aveam la un moment dat 13 pisici. Nu a contat. Pe toate le-am iubit la fel”, povesteşte Alina.

De ce în România nu se poate

A văzut cu ochii ei indiferenţa multora în faţa celor mai buni prieteni ai omului. „Fiecare animal are o poveste. Am de exemplu un boxer, Bond e numele său. După trei ani de trai la bloc, foştii stăpâni au decis că nu mai au nevoie de el şi l-au dat la altcineva. Acesta, la rândul său, s-a plictisit de câine şi şi-a propus să-l arunce în stradă. A ajuns la mine uscat din cauza foamei”, dezvăluie Alina.

Arădeanca face drumul Arad- Elveţia anual, astfel că a putut pune în balanţă cele două ţări la capitolul drepturile animalelor, iar România a picat cu brio. „Trebuie să existe legi, care să ardă la buzunar. În Elveţia, de exemplu, ar plăti scump pentru astfel de gesturi. Dacă îţi laşi câinele în maşină, fără ca geamul să fie un pic deschis, vin cei de la Protecţia Animalelor, iar amenzile sunt destul de usturătoare. Centura e obligatorie şi pentru câine atunci când e cu tine în maşină, pe bancheta din spate, bineînţeles”, povesteşte Alina Groza.

Întrebări şi răspunsuri

Care e cheltuiala cu cei şase câini?
Lunar merg trei milioane doar pe mâncare. Pe lânga asta, mai sunt vizite la veterinar când sunt probleme, suplimente alimentare, şampoane plus vaccinuri şi deparazitare. Se adună, dar o fac cu drag.
Cum te vezi peste zece ani?
Visul meu e să construiesc un adăpost pentru câini şi pisici fără stăpân. Deţin şi teren, dar momentan nu îmi permit acest lucru. Sper totuşi că nu va rămâne doar un vis.
Cum sunt câinii elveţieni?
Sunt trataţi ca membri ai familiei. Anul trecut în vară chiar s-a înfiinţat Partidul Câinilor, ai cărui membrii, oameni bineînţeles, luptă pentru drepturile animalelor.

Ce-i place
„Îmi place să cred că în viitor soarta animalelor şi mentalitatea românilor la adresa acestora, în special în ceea ce priveşte necuvântătoarele comunitare, se va schimba. Mi-aş dori să ne civilizăm din acest punct de vedere. Îmi place natura şi tot ce ţine de ea”.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac oamenii frustraţi care-şi varsă nervii pe animale. Nu-mi plac autorităţile române ignorante în ceea ce priveşte animalele. Nu-mi plac ironia şi snobismul. Nu-mi place nimic din ce se întâmplă în ţara noastră, tot sistemul legislativ e praf”.