Obiceiuri străvechi din zilele de Paște. Unde agățau cununile din flori și grâu tinerele
0Din moș-strămoși în zilele de Paște au fost tradiții, iar unele dintre ele se păstrează și în ziua de astăzi. Fiecare regiune a țării și în unele zone fiecare comună era cu obiceiul ei.
Un exemplu sunt și câteva localități din județul Arad.
La Șicula, în trecut, în ziua de Paşti se reîncepea în fiecare an „hora satului” sau „jocul satului”, care avea loc în fiecare duminică, până toamna târziu. De fiecare dată la Paşti, tinerii încercau să fie cât mai eleganţi.
La Șepreuș, în ziua de Paști, dimineața, cum se fãcea ziuă, pruncii (pițărăii) mergeau la „pițurat”, după ouă. Ei intrau în casă spunând „Am venit a pițura!”, iar oamenii le dădeau ouă, colac și plăcinți.
Lunea după Paști se ieșea din biserică în procesiune la cruce. După masă era joc. Miercuri după Paști se ieșea cu prapurii la țarină.
„La Livezi”
La Miniș a doua zi de Paşti, exista obiceiul scosului crucii la câmp, în locul numit „La Livezi”. Alaiul credincioşilor pleca de la biserică în frunte cu purtătorul „steguţului”, urmat de preot şi de cei care purtau prapurii. La câmp erau aşteptaţi de tinere fete care aveau pregătite pe o masă cununi împletite din grâu şi flori de câmp.
După săvârşirea slujbei de rugăciune pentru roadele câmpului, preotul sfinţea cununile cu busuiocul şi fiecare tânără agăţa cununa la prapurul prietenului sau a cunoscuţilor; mai erau oferite cununi reprezentanţilor autorităţilor cât şi altor săteni prezenţi.
Procesiunea continua mai apoi la cimitir, unde se făcea slujba pentru morţi, la troiţă, şi se sfinţeau mormintele. După aceea fiecare familie dădea ouă, cozonac şi băutură de pomana morţilor.
Preotul sfințea cununile
La Păuliș în dimineața zilelor de Paști, în fața bisericilor, iar după masa în fața căminelor culturale, era o mulțime de tineri și vârstnici, care se întreceau în „ciocnitul” ouălor roșii. În ziua de Paști, întreaga comunitate participa la Sfânta Liturghie.
După masă, tinerii se întâlneau la căminul cultural, la „Hora satului”, prilej deosebit pentru unii de a „intra în joc”. A doua zi de Paști exista obiceiul „ieșirii cu crucea la câmp” și la troița de la Canalul Matca. După săvârșirea slujbei de rugăciune pentru roadele câmpului, preotul sfințea cununile cu busuiocul și fiecare tânără agăța cununa la prapurul prietenului.
Procesiunea se continua la cimitir, unde se făcea slujba pentru morți și se sfințeau mormintele, iar familiile celor decedați dădeau de pomană băutură, cozonac și ouă.
La Secusigiu în urmă cu o sută de ani, a doua zi de Paşti, feciorii mergeau pe la casele cu fete mari, să le ude. În trecut, feciorul întreba în versuri, dacă are voie să stropească:
Când am fost un mic grădinar am văzut pe marginea drumului o viorea care se ofilea, vioreaua voia să se ofilească, E voie să ud fata?”.
Plata pentru stropit era în trecut, obligatoriu, oul roşu.
Surse: Monografiile comunelor respective: autori Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi, Morariu M.Radu Ioan, Ioan Traia, Virgil Valea, Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster, Dimitrie Otavă.