Misterul Arhiducesei îngropate în localitatea arădeană Neudorf

Legenda spune că ea a fugit de o căsătorie impusă şi a locuit câteva săptămâni la castelul familiei Lovasz – Zelinski. Localitatea Neudorf este situată pe malul stâng al Muresului, într-o vale pitorească şi se află la apoximativ 30 de kilometri de Arad.  

Gospodarii din Neudorf au cu ce se mândri, deoarece în biserica romano - catolică şi-a găsit somnul de veci arhiducesa Maria Anna Ferdinanda de Habsburg, fiica Împăratului Leopold al II-lea şi a Mariei Louisa a Spaniei. Povestea ei este una plină de mister şi totodată una tragică. Turiştii care au auzit că acolo se află  mormântul ei, merg să o viziteze şi să afle mai multe detalii despre ea.

„Nu există localnic, care să nu ştie povestea arhiducesei de Habsburg ”, spune Ioan Pascu”, localnic.

  Nu a vrut să se mărite

Arhiducesa a ajuns la Neudorf în  data de 17 august 1809.

„Legenda spune că ea a fugit de o căsătorie impusă, dar  nu sunt cunoscute detalii.  Ea a locuit câteva săptămâni la castelul familiei Lovasz - Zelinski, din localitate, unde din păcate s-a îmbolnăvit de pneumonie şi a murit în data de 1 octombrie 1809. Deoarece pe acea vreme era prea complicat ca trupul ei neînsufleţit să fie transportat la Vienna unde familia Habsburg are o criptă de îmormăntare la o biserică a capucinilor, ea a fost înmormăntată sub biserica romano-catolică din Neudorf, unde este şi în prezent”, spune Dr.Tietze Imogen, cea care se ocupă de biserica romano-catolică.

Aceasta mai spune că în anul 1835, fratele ei Franz II. Joseph Karl a fost împeratorul austro-ungariei. „Se pare că din diferite motive nu a vrut să să onoreze mormântul sorei lui. Însă nepotul arhiducesei, Ferdinand I, în anul 1841 a dat comandă un monument făcut din marmură albă. Aceasta a fost aşezat în sanctuarul biserici pe care sunt scrise în limba latina datele ei de viaţă”, mai spune  Dr.Tietze Imogen.

Localnicii mai spun că se vorbea că arhiducesa ar fi avut o idilă cu proprietarul castelului, unde a locuit până a murit.

„Imediat după anul 1841 şvabii din localitate şi-au făcut un obicei de a deschide cavoul în care se aflau osemintele, în ziua de 2 iulie, când se sărbătorea hramul bisericii. După ce deschideau capacul şi priveau osemintele îl puneau la loc”, spune consilierul local Tiberiu Nicula.