Legendele „Casei cu lacăt” care aminteşte de evenimentele revoluţionare din anii 1848-1849
0O construcţie din Arad care datează din anul 1815 şi care este numită „Casa cu lacăt” rămâne una dintre atracţile turistice ale oraşului. Specială o face un butuc de fier.
Clădirea denumită „Casa cu lacăt” reprezintă un important obiectiv turistic al oraşului Arad, care aminteşte de evenimentele revoluţionare din anii 1848-1849. Aici funcţiona în trecut reşedinţa poliţiei secrete imperiale austriece, iar în pivniţa casei erau întemniţaţi numeroşi revoluţionari.
Clădirea a fost ridicată în jurul anului 1815 de către Iosif Winkler, un puternic comerciant vienez. La început, clădirea a fost centrul breslelor arădene, aceste organizaţii având tradiţii vechi în regiune. Întâia breaslă arădeană a fost înregistrată în catastifele Aradului în preajma anului 1706 – Breasla Cojocarilor.
În colţul dinspre piaţa Plevnei, clădirea are o nişă care până în 1994 adăpostea renumitul Butuc de fier – un butuc de lemn învelit în tablă, realizat după un model tipic vienez de sculptorul timişorean Moritz Heim. Butucul breslelor a fost confecţionat în anul 1827, la comanda unui comerciant macedo-român pe nume Andrei Trandafir.
Acest tip de butuci se găseau în oraşe precum Viena, Buda, Bratislava, Oradea, Timişoara şi altele.
Istoria locală atestă faptul că butucul avea o simbolistică aparte în viaţa şi activitatea breslaşilor arădeni. Calfele, pentru a dovedi faptul că au trecut prin Arad, treceau pe la acest centru al breslaşilor pentru a bate câte un cui în renumitul Butuc. Fiecare cui avea un cap distinct, reprezentând o ştampilă caracteristică respectivei calfe. Obiceiul s-a păstrat până în anul 1872, când a apărut legea care a desfiinţat breslele. Butucul nu se mai găseşte în nişă, după ce a fost furat în 1994 şi recuperat.
Strada Tribunul Dobra, pe care se află clădirea, a trecut prin evenimentele fulminante ale revoluţiei din 1848-1849. Pe această stradă s-au purtat lupte sângeroase în data de 8 februarie 1849, între gărzile naţionale orăşeneşti şi trupele austriece, care luaseră sub asediu Cetatea Aradului. După sfârşitul Revoluţiei Paşoptiste, în clădire a funcţionat Poliţia Secretă Imperială Austriacă, iar în subsolul edificiului au fost închişi numeroşi revoluţionari.
Arhitectură
Clădirea a fost ridicată în 1815, fiind mai apoi supraetajată în anul 1851. Faţada a suferit mai multe modificări în decursul timpului. Clădirea prezintă două etaje superioare şi o curte interioară. În prezent, ea adăposteşte locuinţe familiale la etajele superioare şi câteva societăţi comerciale la parter.
Legendele locului
În privinţa subsolului clădirii, există varii legende ale locului, conform cărora armata ar fi întreţinut o serie de tunele secrete, care erau conectate cu interiorul Cetăţii Aradului, însă aceste zvonuri nu au fost adeverite niciodată.
Nişa ce adăpostea „Butucul de fier” a fost protejată de o bară metalică, închisă în lateral cu un lacăt. Acest detaliu a consacrat clădirea cu titulatura „Casa cu lacăt”. Potrivit unei alte legende a locului, proprietarul clădirii ar fi spus la inaugurare că aceluia ce va reuşi să deschidă lacătul respectiv i se va da întreaga clădire drept recompensă. Butucul restaurat se află astăzi expus într-una din sălile Muzeului de Istorie al judeţului Arad.
Vă mai recomandăm: Expoziţiile exotice ale României. Ce obiecte pot fi admirate într-un turn de 35 de metri transformat în Muzeul Apei