Cistita, infecţia care sâcâie cumplit femeile. De ce este importantă golirea vezicii imediat după contactul sexual
0Foarte multe persoane ajung la cabinetele medicale cu infecţii urinare, însă doctorul arădean Otilia Ţigănaş spune că de multe ori acestea nu sunt tratate corespunzător. Infecţiile urinare sau cistitele, cum sunt denumite în limbaj popular, sunt declanşate de acţiunea unei bacterii asupra tractului urinar.
Principalele semne ale afecţiunii sunt urinările frecvente asociate cu usturimi sau cu dureri. Boala este întâlnită mai des la femei, dar şi bărbaţii de vârsta a treia sunt predispuşi la ea. Acest tip de infecţii apare din cauza faptului că diferite microorganisme ajung la nivelul aparatului urinar, se multiplică şi, în timp, duc la modificări în funcţionarea normală a rinichilor şi a căilor urinare.
Medicul arădean, Otilia Ţigănaş, spune că examenele de urină la laborator sunt de două tipuri.
„Este vorba despre examenul sumar de urină – cel în care se studiază conţinutul, PH-ul, densitatea etc, deci compoziţia ei predominant fizico- chimică şi urocultura+antibiograma, adică biologicul, adică măsura în care urina este sterilă sau nu. Dacă are microbi. Trebuie să ştiţi că, în mod normal, la omul sănătos, urina e sterilă, nu-i infectată. Prima analiză – examenul sumar – poate doar conduce spre ideea unei infecţii. Dar nu arată o infecţie certă şi nici soluţia tratamentului. Analiza a doua, urocultura+antibiograma: infecţia urinară se diagnostichează sigur doar prin urocultură! Antibiograma este analiza care arată (tot sigur!!) la ce antibiotic sunt sensibili microbii din urina infectată”, spune medicul arădean Otilia Ţigănaş.
Aceasta mai specifică că simptomul care conduce rapid spre infecţie urinară joasă, este usturimea la micţiune, mai ales la ultimele picături. Deci infecţia urinară este o încărcare cu germeni micobieni a urinei.
„O greşeală uriaşă este să te autodiagnostichezi cu «infecţie urinară» când ai mâncărimi la organul genital. Apoi să mergi la farmacie cerând «ceva pentru infecţie urinară» şi să tratezi «ce nu trebuie», cu «ceva ce nu-i bun». Farmaciştii nu te vor prea întreba: «De unde ştii că-i urinară infecţia aceea?» Şi nici ce simptome ai!» Se vor baza pe diagnosticul tău. Iar tu, vei face (de exemplu) o ciupercă nasoală, după câteva zile de tratament al primei ciuperci cu antibiotic. Sau vei amâna diagnosticarea unui diabet, care deseori începe cu disconfort, mâncărimi, usturimi, roşeaţă”, mai adaugă medicul.
Aceasta precizează că alt aspect de reţinut este metoda de recoltare a urinei pentru uroculură. „Se ia prima urină de dimineaţă, într-un recipient steril pregătit, deschis la momentul oprtun (recipienţi sterili se găsesc în farmacii, la 1 leu). Se merge la baie, se spală organele genitale cu apă şi săpun, se limpezeşte din abundenţă şi se tamponează cu un prosop curat. Se lasă prima parte de urină să curgă, apoi se pune rapid recipientul «prinzând» pentru analiză jetul din mijloc. Apoi se aplică capacul borcănelului”, descrie medicul metoda colectării urinei pentru analize.
De asemenea, aceasta precizează că cei care au mâncărimi, usturimi, disconfort (nu când urinezi, ci între micţiuni), înainte de orice trebuie să-şi controleze glicemia, apoi trebuie văzut să nu fie vreo ciupercă.
Cum putem preveni apariţia unei infecţii urinare?
- Consumaţi o cantitate mare de lichide, mai ales apă plată.
- Urinaţi imediat ce apare senzaţia.
- Ştergeţi-vă dinspre anterior spre posterior după evacuarea vezicii urinare, evitând astfel contaminarea
regiunii uretrale cu bacterii din regiunea anală.
- Menţineţi o igienă intimă exemplară.
- Goliţi vezica urinară cât mai repede posibil după un contact sexual.
- Evitaţi produsele igienice şi cosmetice potenţial iritante. Uzul deodorantelor, a pudrei de talc şi a gelurilor de duş în regiunea genitală pot irita uretra. De asemenea, alimentele picante şi cafeaua sunt iritante uretrale.
Dieta indicată în caz de infecţii urinare
Rucola combate infecţiile urinare