Arad: PORTRET / Dan Caimacan trăieşte pe undele muzicii de violoncel

Arădeanul este decanul de vârstă al Corului Filarmonicii, cu care a reuşit, în cei 33 de ani de când activează, să abordeze un repertoriu vast.

De-a lungul anilor, activitatea lui Dan Caimacan s-a concretizat într-un număr impresionant de concerte atât în Arad, cât şi peste hotare, în care a parcurs repertorii româneşti şi universale de mare complexitate.

„Am început cu mulţi ani în urmă să studiez violoncelul, poate şi pentru că bunicul meu iubea acest instrument. Cu toate acestea, am trecut repede la pedagogia muzicală şi canto”, spune Dan Caimacan. Filarmonica i-a fost a doua casă după ce, timp de doi ani, între 1974 şi 1976,  muzicianul a fost plecat departe de locurile natale, tocmai în Moldova, acolo unde şi-a făcut şi armata.

„La terminarea facultăţii, în 1974, am fost repartizat în Moldova, pentru a preda, eu venind din învăţământ la data respectivă. Dar cum nu am reuşit să stau departe de muzică, după doi ani am revenit în Arad”, povesteşte artistul. Dan Caimacan mărturiseşte că, deşi niciun membru al familiei sale nu a practicat în mod profesional muzica, această pasiune i-a fost insuflată tocmai de părinţi.

„Deşi am început prin a studia violoncelul, mă simt mult mai bine ca artist liric. Cu toate acestea, această pasiune e destul de costisitoare având în vedere că pe lângă instrument şi accesorii, este nevoie şi de ore de repetiţii. Ce pot spune, investiţia pe care am făcut-o în anii de violoncel, a dat în schimb roade în voce”, rememorează Caimacan.

Trăieşte o a doua criză

Deşi anii ’80 au reprezentat un moment de cotitură pentru formaţia corală a Filarmonicii din Arad, cu mari eforturi, coriştii au reuşit să-şi continue activitatea.

„În anii 1984-1985 am trăit prima criză, atunci când formaţia corală era pe punctul de a se desfiinţa, pe seama autofinanţării acesteia. Cu toate acestea, am reuşit să rezistăm”, povesteşte Dan Caimacan. În prezent, situaţia s-a schimbat radical: arădenii vin la spectacole într-un număr tot mai mare.

„Este o schimbare totală de viziune a managementului, care dă roade de un an încoace. Să ai o ofertă artistică bogată şi diversificată, pare a fi antidotul împotriva crizei prin care trecem cu toţii. Este admirabilă foamea de cultură într-o criză economică şi probabil aceasta reprezintă un factor de echilibru care se pare că îşi atinge menirea”, încheie Dan Caimacan.

Întrebări şi răspunsuri

Când a fost prima interacţiune cu scena în afara graniţelor României?
Debutul turneelor în străinătate s-a materializat de abia în 1992 în Italia, cu Recviemul lui Verdi, spectacol pe care l-am prezentat şi în 1993. Au urmat apoi turnee în 1995 în Germania şi Austria  cu „Carmina Burana”, celebra lucrare simfonică a lui Carl Orff, în Spania (2000) cu oratoriul „Mesia”.Mai târziu, în 2007, am participat la Festivalul Internaţional de Operă de la St. Margarethen, acolo unde am fost prezenţi şi în acest an.

Se spune că arta cere sacrificii. Care e părerea dumneavoastră?
Există şi o doză de sacrificiu, dar dacă faci cu pasiune şi bucurie, nu-l prea simţi. Plus că am avut ocazia să învăţ foarte multe lucruri noi de la celebra Fenia Nicolau, de la care am luat ore de canto.

ce-i place
La fel ca mai toţi artiştii, Dan Caimacan este strâns legat de natură. Pentru acesta, respectul faţă de natură este un principiu etic cu valoare universală. „Mai sunt şi un mare iubitor de animale”, spune artistul Dan Caimacan.

ce nu-i place
Pentru un artist adevărat, lipsa de profesionalism nu este acceptată. „Nu-mi place atunci când nu există profesionalism în ceea ce faci. Indiferent că eşti artist sau pur şi simplu, dai cu mătura, fiecare acţiune cere o doză de profesionalism”, încheie Dan Caimacan.

Profil
Născut - 14 octombrie 1950
Studii - Conservatorul „Ciprian Porumbescu”  din Bucureşti
Experienţă - De 33 de ani activează în cadrul Filarmonicii de Stat Arad
Familie - Necăsătorit