Sacrificiile Elenei Cuza, soţia lui Alexandru Ioan Cuza: a stat alături de domnitorul infidel şi a crescut copiii amantei

Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost victima unei căsnicii nefericite, care a stat sub semnul infidelităţilor nenumărate ale lui Cuza. Elena a acceptat relaţia lui Cuza cu Maria Obrenovici şi a înfiat copiii amantei, pe care i-a crescut ca pe propriii ei copii.

Deşi a fost soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe tot parcursul vieţii acestuia Elena Cuza a fost întotdeauna cea de-a doua femeie din viaţa domnitorului. În viaţa amoroasă a domnitorului, primul loc l-a ocupat amanta Maria Obrenovici, în vreme ce Elena a rămas soţia modestă, nevoită să-i accepte infidelităţile, care a stat departe de lumea politică şi s-a dedicat actelor caritabile. A reuşit să câştige dragostea şi respectul poporului român, graţie actelor sale de caritate şi iniţiativelor care au vizat ajutorarea celor sărmani. Nu a câştigat însă niciodată dragostea soţului Cuza.

Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti şi a soţiei sale Catinca, s-a născut pe 17 iunie 1825. Şi-a petrecut copilăria la moşia părinţilor de la Soleşti, Vaslui. A primit o educaţie aleasă, făcând studii particulare cu guvernante şi profesori străini. La 15 ani a fost introdusă în înalta societate şi s-a mutat la Iaşi. Aici l-a cunoscut pe Alexandru Ioan Cuza. L-a întâlnit pentru prima dată în 1844 şi se spune că s-ar fi îndrăgostit pe loc de tânărul arătos. Deşi aveau firi complet diferite, cei doi au decis să se căsătorească. Elena era introvertită, stângace, restrasă şi timidă. Cuza era un bărbat galant, cuceritor şi impulsiv care avea deja o faimă de afemeiat. S-au căsătorit pe 30 aprilie 1844 şi s-au stabilit în casa casă părinţilor lui Cuza, în Galaţi.

Nu i-a putut oferi moştenitori

După înăbuşirea revoluţiei din 1848, Elena Cuza a fost cea care şi-a ajutat soţul să fugă din ţară. A mers personal la consulul britanic Cuninghan şi a cerut ajutor pentru scoaterea lui Cuza din ţară. L-a însoţit pe Cuza la Cernăuţi şi au plecat mai departe la Viena şi Paris. Au revenit în Moldova un an mai târziu. Se spune că relaţia celor doi a fost sortită eşecului nu doar pentru că aveau firi atât de diferite, ci pentru că Elena nu a putut să îi dăruiască lui Cuza moştenitori.

Trimisă în exil

După Unirea din 1859, Elena Cuza a devenit Înalta Doamnă a României. A câştigat aprecierea românilor, însă nu şi pe cea a soţului care a preferat să o ţină departe de ţară. Domnitorul cuceritor şi-a trimis soţia la Paris în 1860. În viaţa lui a intrat atunci frumoasa Maria Obrenovici, fiica cea mare a lui Costin Catargiu şi mama viitorului principe al Serbiei, Milan. Relaţia domnitorului cu amanta nu a fost ţinută departe de ochii lumii şi a ajuns şi la urechile Elenei.  

Se spune că aceasta i-ar fi scris lui Cuza şi i-ar fi cerut să pună punct relaţiei, însă domnitorul i-a ignorat solicitarea. Cuza nu i-a trimis nici măcar sumele de bani cerute în perioada în care Elena se afla în exil. Resemnată, doamna Elena a rămas trei ani la Paris. „Prinţul nu doreşte să mă întorc şi trebuie să mă supun voinţei lui”, îi scria Elena mamei sale. S-a întors în ţară în 1862. A fost nevoită să accepte relaţia domnitorului cu amanta Obrenovici şi s-a dedicat actelor de caritate. 

A adoptat copiii amantei

A înfiinţat la Bucureşti Azilul Elena Doamna de la Cotroceni, destinat fetelor orfane. A stat o perioadă la Iaşi, unde a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea”. Doamna Elena Cuza a pledat pe lângă soţul ei pentru adoptarea Legii instrucţiunii publice.

Amanta i-a dăruit lui Cuza doi băieţi, pe Alexandru şi Dimitrie. Domnitorul i-a cerut Elenei Cuza să adopte copiii amantei. Pusă în faţa umilitoarei cereri, soţia domnitorului s-a gândit pentru prima dată la divorţ. A plecat o perioadă la Paris şi, revenită în ţară, a acceptat în final să adopte copiii amantei. A renunţat la viaţa de la Curte şi la obligaţiile ce îi reveneau ca soţie de domnitor şi s-a dedicat creşterii celor doi copii.

În noaptea loviturii de stat din 1866, Cuza a fost prins în pat cu amanta Obrenovici, în vreme ce Elena Cuza avea grijă de cei doi copii. Domnitorul a plecat în exil cu amanta. Elena a refuzat din nou varianta divorţului şi şi-a urmat soţul în străinătate. A locuit cu Cuza la Viena, apoi la Florenţa şi a a avut în continuare grijă de cei doi copii. Relaţia lui Cuza cu Maria Obrenovici a continuat şi în exil. Elena i-a rămas alături domnitorului după ce acesta s-a îmbolnăvit.  Ea a fost cea care i-a stat la căpătâi  lui Cuza în ziua morţii. Maria Obrenovici îl părăsise cu ceva vreme înainte şi plecase doamnă de onoare la curtea împărătesei Augusta, soţia lui Wilhelm I.

După moartea lui Cuza, Elena şi-a dedicat viaţa creşterii celor doi băieţi, Alexandru şi Dimitrie. Fii adoptivi au avut un destin tragic. Bolnav irecuperabil, Dimitrie s-a sinucis la Ruginoasa, în toamna anului 1888. Alexandru a murit în timpul unei călătorii în Spania în 1889. Doamna Elena a murit pe 2 aprilie 1909 şi a fost înmormântată la Soleşti.