Prima femeie inginer din lume a fost o româncă. Elisa Leonida Zamfirescu s-a şcolit la Berlin, pentru că în România a fost respinsă la admiterea la facultate

Prima femeie inginer din lume a fost o româncă, Elisa Leonida Zamfirescu. Cea care a reuşit să răzbească într-un domeniu destinat, la vremea ei, exclusiv bărbaţilor a studiat ingineria în Germania. Nicio facultate din România nu a acceptat-o din cauza faptului că era femeie.

Elisa Leonida s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887, într-o familie de intelectuali. A avut 10 fraţi. Anastase Leonida, tatăl Elisei, era de formaţie militar şi din acest motiv familia Leonida a fost nevoită să se mute foarte des. Elisa Leonida a studiat clasele primare la şcoala din Galaţi. A continuat cursurile la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, însă a fost respinsă din cauza faptului că era femeie. Prejudecăţile timpurilor ei nu permiteau unei reprezentante a sexului frumos să urmeze o şcoală la care erau numai bărbaţi. După eşecul de la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, Elisa Leonida a încercat să se înscrie la alte şcoli tehnice, însă s-a lovit de aceleaşi prejudecăţi.

Admisă la Academia Regală din Berlin

În 1909 a decis să părăsească România şi a plecat în Germania mânată de dorinţa de a deveni inginer. S-a înscris la Academia Regală Tehnică din Berlin, devenind astfel prima femeie student aici. Nici admiterea la Academia Regală Tehnică din Berlin nu s-a dovedit un lucru uşor. 
 

Decanul Hoffman, cel care conducea şcoala tehnică, a încercat să o convingă că rolul femeii este la cratiţă. În ciuda acestui lucru, românca a reuşit să fie admisă şi a urmat cursurile şcolii unde erau înscrişi numai bărbaţi. Pe parcursul studenţiei a continuat să se lovească de prejudecăţi. Mulţi colegi şi chiar profesori au ocolit-o pe motiv că era femeie, considerând că locul ei era la cratiţă, şi nu în sala de curs. Şi-a convins atât colegii, cât şi profesorii, a reuşit să termine şcoala în 1912 fiind catalogată drept cea mai silitoare studentă. Faptul că o femeie reuşise să învingă într-un domeniu adresat exclusiv bărbaţilor nu a fost trecut cu vederea de presa vremii.

Numele primei femei inginer in lume a făcut înconjurul presei şi realizarea ei a fost mediatizată şi în presa vremii din România. În 1912, ziarul Minerva îi dedica un articol cu titlul: „Elisa Leonida, prima femeie inginer din ţara noastră şi din Germania”.

„O compatrioată a noastră, domnişoara Elisa Leonida, în loc să studieze Literele sau Medicina, sau mai rău, Dreptul, a studiat ingineria la Charlottemburg. În inginerie viitorul femeilor e mare, domnişoara Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obţinând diploma de inginer” (ziarul „Minerva”, 1912).

După ce numele ei a ajuns celebru, românca a primit mai multe oferte de muncă de la firme mari din străinătate. A preferat însă să se întoarcă în ţară, unde s-a angajat la laboratorul Institutului Geologic Român din Bucureşti. A lucrat ca laborant, până la izbucnirea Primului Război Mondial, când a plecat pe front cu organizaţia Crucea Roşie.

În timpul războiului l-a cunoscut pe  inginerul Constantin Zamfirescu cu care s-a căsătorit chiar pe front. Cei doi ingineri şi-au legat destinele în 1918, iar la eveniment a fost prezentă şi Regina Maria. După război, şi-a continuat activitatea la Institutul Geologic. A condus mai multe laboratoare de analize geologice, s-a preocupat de analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbuni, bituminide solide, roci de construcţie şi de prepararea minereurilor. 

A ieşit la pensie la 75 de ani

De-a lungul carierei ei profesionale a semnat  85.000 buletine de analize. Rezultatele acestor analize au fost publicate în seria „Studii economice”, editată de Institutul Geologic. A scris o serie de monografii precum Contribuţiuni la studiul bauxitelor din România -1931 şi Studiul chimic al cromitelor din Munţii Orşovei-1939. 

A fost profesoară de fizică şi chimie la Şcoala de Fete „Pitar Moş” şi la Şcoala de Electricieni şi Mecanici. A profesat până la data de 1 mai 1963.

La data când a acceptat să iasă la pensie avea 75 de ani. În calitate de preşedinte al Comitetului de luptă pentru pace din Institutul Geologic, a luat atitudine faţă de înarmarea atomică, adresând un protest competent şi justificat comisiei de dezarmare din Londra. Intervenţia sa în care a atras atenţia asupra pericolului armei atomice a fost comunicată oficial la ONU.

Elisa Leonida Zamfirescu a fost prima femeie membră A.G.I.R. şi membră a Asociaţiei Internaţionale a Femeilor Universitare. A încetat din viaţă la 25 noiembrie 1973, la vârsta de 85 de ani.