Povestea prinţului aviaţiei româneşti. „Bâzu“ a fost fiul Mărucăi Cantacuzino şi soţul celebrei actriţe Nadia Gray

Constantin Cantacuzino, fiul celebrei Măruca Cantacuzino, a fost considerat prinţul aviaţiei româneşti. A fost unul dintre aviatorii militari de elită care au luptat în al Doilea Război Mondial. Victoriile sale de pe front au creat adevărate legende de vitejie.

Fiul prinţesei Maria Cantacuzino şi al lui Mihai Cantacuzino s-a născut la Bucureşti, pe 15 noiembrie 1905. Ambii părinţi erau descendenţi ai unor familii boiereşti cu tradiţie. După moartea tatălui, mama sa, Măruca Cantacuzino va deveni soţia marelui compozitor George Enescu.

Constantin Cantacuzino a urmat cursurile licelae în Bucureşti şi şi-a manifestat încă de la vârsta adolescenţei pasiunea pentru sporturi şi aviaţie. A practicat motociclismul şi a fost jucător profesionist de hochei pe gheata.

A fost căpitanul echipei Române de hochei pe gheaţă la Campionatul Mondial din 1933. A participat la raliuri de automobilism şi motociclism, în ţară şi în străinătate. La 25 de ani, a stabilit un record mondial la un un raliu automobilistic, pe cursa Paris-Bucureşti.

 Se spune că a parcurs distanţa dintre capitala României şi capitala Franţei în 44 de ore, ceea ce a reprezentat un record mondial, recunoscut şi premiat. Pasionat de aviaţie, prinţul Cantacuzino s-a înscris în 1930 la şcoala "Mircea Cantacuzino" şi a obţinut brevetul de pilot. ”Bâzu”, aşa cum era poreclit de cunoscuţi şi apropiaţi prinţul Cantacuzino, a concurat la concursuri importante de aviaţie.

În 1939 a reuşit să câştige Campionatul National de Acrobatie Aeriana făcând un adevărat spectacol în aer cu aparatul său. S-a specializat în acrobatii aeriene spectaculoase şi împreună cu alţi doi aviatori celebri ai vremii a format echipa numită "Dracii rosii".

Inventator

Pasiunea pentru aviaţie nu s-a rezumat doar la activitatea de pilot. Constantin Cantacuzino este autorul brevetului de invenţie nr. 815.211, cu titlul "Dispozitiv ce arată simultan ora în unităţi uzuale de măsurare a timpului şi în unităţi uzuale de măsurare a arcului". Invenţia a fost depusă  în  1936 la Direcţia de Proprietate Industrială din cadrul Ministerului Comerţului şi Industriei din Franţa şi acceptată la 5 aprilie 1937.

Şeful LARES

După 1937, intră în rândurile piloţilor de la compania aeriana nationala LARES (Liniile Aeriene Române în Exploatarea Statului), precursoarea TAROM-ului de astăzi.

În doar câţiva ani, datorită profesionalismului său, prinţul ajunge şeful companiei. Începerea celui de-al Doilea Război Mondial, l-a găsit pe Bâzu în fruntea companiei LARES. A cerut să fie încadrat in rândul aviatorilor de vânătoare ce luptau pe Frontul de Est. 

600 de misiuni de luptă în război

A intrat în război şi a luptat până la terminarea acestuia pe poziţii importante. A participat la luptele aeriene din zona de Nord a Moldovei şi Bucovinei în confruntările cu ruşii. Spre finalul războiului, în calitate de comandant al  Grupului 9 Vanatoare a participat la misiuni de lupta impotriva aviatiei germane care urmarea bombardarea Bucurestiului.

Performanţele sale de pe front l-au clasat în rândul celor mai buni aviatori ai vremii. Potrivit statisticilor , prinţul aviaţiei româneşti a avut nu mai puţin de 600 de misiuni de lupta în al Doilea Război Mondial. Pentru faptele sale de  vitejie a fost răsplătit de statul român  cu ordinul  national "Mihai Viteazul".

Căsătorit cu o actriţă celebră

Constantin Cantacuzino şi-a cunoscut soţia şi marea dragoste după război. Pe actriţa Nadia Gray (foto jos) a cunoscut-o în timpul unui zbor, el pilotând aeronava, ea fiind pasageră. În timpul zborului, un motor al avionului a luat foc, iar „Bâzu” a mers personal la pasageri să îi liniştească. A fost fermecat de frumuseţea actriţei şi, în acelaşi an, s-a căsătorit cu ea.

Fuga din România

După război, prinţul Bâzu s-a întors la LARES unde a activat ca pilot. În 1947, el a fost pilotul care a dus delegaţia Romaniei la Conferinţa de Pace de la Paris. A părăsit compania aeriană şi s-a angajat la Ministerul de Externe, fiind conducătorul auto al maşinii cu care se deplasa comunista Ana Pauker. A decis să fugă din România împreună cu soţia, din cauza regimului comunist. În 1948, a zburat până la Milano şi nu s-a mai întors în ţară. A predat avionul secundului său şi a cerut azil politic. 

S-a stabilit pentru început în Franta, şi mai apoi în Spania, unde a rămas până la sfârşitul vietii. Şi-a câştigat şi aici celebritatea ca pilot, după ce a participat, la 45 de ani, la un miting aviatic în care şi-a demonstrat prin acrobaţii măiestria de pilot.  

În Spania, s-a angajat ca pilot la o companie aeriană specializată în aviaţia utilitară. S-a îmbolnăvit de ulcer, boală din cauza căreia a murit la 52 de ani. A fost înmormântat într-un cimitir din Madrid, departe de ţara pe care a servit-o cu curaj în al Doilea Război Mondial.