Povestea frumoasei actriţe Elvira Popescu. Cum a ajuns să joace în filme cu Alain Delon şi Claudia Cardinale

Frumoasa actriţă Elvira Popescu a strălucit în lumina reflectoarelor la Paris, în perioada interbelică. Francezii i-au spus „Notre-Dame du Theatre“ şi au catalogat-o drept regina pieselor bulevardiere. A jucat alături de mari actori, precum Alain Delon şi Claudia Cardinale.

Pe celebra actriţă Elvira Popescu, scriitorul Tristan Bernard o descria astfel: ”Elvire Popesco este un pahar de şampanie cu lacrimi în partea de jos". Românca a fost, în anii 30, o actriţă mai populară în Franţa decât celebra Greta Garbo. "Când apărea Elvira Popescu pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Orice piesă, oricât de slabă, căpăta viaţă şi orice spectacol începea să strălucească. Spectatorii nu o lăsau să plece de pe scenă, iar aplauzele şi bisurile nu mai conteneau", scria despre româncă, criticul de film Jerzy Toeplitz.
 
Elvira Popescu s-a născut la Bucureşti, pe 10 mai 1894. La 11 ani, părintii i-au descoperit talentul actoricesc când şi-au dat seama că fetiţa putea imita pe oricine cu succes. Drumul către teatru i-a fost deschis de unchiul său, actorul Ion Nicolescu. El a fost cel care a iniţiat copilul în tainele actoriceşti şi a îndrumat-o să facă studii în acest domeniu. Elvira Popescu a urmat cursurile scolii dramatice. A fost eleva lui C.I. Nottara şi a Aristizzei Romanescu Şi-a făcut debutul la doar 16 ani, dintr-o întâmplare. Actriţa care urma să joace în piesa de pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-a îmbolnăvit şi Elvira a fost cea desemnată să o înlocuiască. Interpretarea a fost un succes şi rolurile au început să curgă.

În 1912 a fost solicitată să joace rolul Ilenei în ”Înşir-te mărgărite" de Victor Eftimiu. Au urmat alte roluri care i-au confirmat talentul înăscut. Elvira Popescu nu s-a dovedit a fi doar o bună actriţă, ci şi un bun manager. Aşa se face că, la doar 25 de ani, în 1919, a fost numită directoare artistică a Teatrului Excelsior. Doi ani mai târziu, pune bazele Teatrului Mic, pe care l-a condus ca director în următorii ani. În tot acest timp, joacă zeci de roluri cu care se face cunoscută.

Căsătorită cu un ministru 

După ce a ajuns la Teatrul National, s-a măritat cu comediantul Aurel Athanasescu. Cu el a avut o fetiţă, Tatiana, care a rămas unicul ei copil, deşi şirul căsătoriilor a continuat. După divorţul de comediant, Elvira Popescu l-a luat de soţ pe Manolescu Strunga, ministrul Finanţelor şi Agriculturii la vremea respectivă. A divorţat de ministru când s-a decis să plece în Franţa şi, se spune, legase deja o relaţie amoroasă cu un cunoscut scriitor francez.
 
 Francezii i-au spus "Notre-Dame du Theatre"

A plecat la Paris convinsă de scriitorul francez Louis Verneuil care a scris special pentru ea comedia "Verişoara din Varşovia”, pe care Elvira a acceptat să o pună în scenă în Franţa. În interpretarea Elvirei, comedia "Verişoara din Varşovia" a avut peste 1.000 de reprezentaţii. Francezii au fost fascinaţi de frumuseţea actriţei românce şi mai ales de accentul străin pe care Elvira nu se ferea să îl ascundă.
 
După comedia ”Verişoara din Varşovia”, scriitorul Louis Verneuil, îndrăgosit nebuneşte de româncă, a continuat să scrie special pentru ea mai multe piese de succes. I-a cucerit pe francezi de la prima urcare pe scenă. După zece ani la Paris şi sute de interpretări de succes, Elvire Popescu ajunsese în Franţa un nume mai popular decât Greta Garbo. Francezii i-au spus "Notre-Dame du Theatre" şi au catalogat-o drept regina pieselor bulevardiere. Elvira a cochetat şi cu cinematografia şi a jucat alături de Alain Delon şi Claudia Cardinale. A ajuns director la Théâtre de Paris şi la Theatre de Marigny. Se spune că Elvira ar fi fost una dintre sursele de inspiraţie ale lui Henri Matisse pentru celebrul tablou „La Blouse Roumaine“, pictat în 1940.

Căsătorită cu baronul Maximilien Sébastien Foy

 Elvira s-a căsătorit cu baronul Maximilien Sébastien Foy, care a devenit ulterior conte. Aşa a ajuns actriţa Elvire Popescu, din Bucureşti, contesă de Foy în Franţa. Verneuil, cel care o propulsase pe scenele pariziene, a suferit atât de tare după despărţirea de actriţa româncă încât a suferit o depresie. A plecat în America şi a revenit la Paris după încheierea războiului. S-a sinucis în 1952, într-o cameră de hotel din Franţa, lăsând în urmă trei testamente, toate valabile, dintre care două o numea moştenitoare pe Elvira Popescu.  După moarte, contele soţ i-a lăsat şi el o avere impresionantă şi o proprietate la Mezy. 

După ce ieşit din lumina reflectoarelor, Elvira Popescu s-a retras la vila din Mezy, locul devenind unul de pelerinaj pentru scriitori actori, scenografi cunoscuţi. În 1970, actriţa a primit insigna de ofiter al Legiunii de Onoare Franceze. În 1987, Elvire Popesco a primit premiul Molière pentru întreaga sa carieră. S-a stins din viata pe 12 decembrie 1993, la 99 de ani.