Cel mai dur secret al lui Tudor Arghezi. Cum a ajuns Eli Lotar, fiul său ilegitim, să-i cucerească definitiv pe francezi

Eliazar Lotar Teodorescu este un nume care nu spune nimic multor români. Eli Lotar, copilul ilegitim al celui care a fost marele poet Tudor Arghezi, este însă un nume cunoscut în Franţa şi o celebritate pentru francezii pasionaţi de cinematografie şi fotografie. În memoria unuia dintre cei mai buni fotografi ai Parisului, francezii au botezat un parc cu numele Eli Lotar.

În spatele autorului lui ”Zdreanţă” şi al ”Florilor de mucigai” stă o personalitate complexă,un destin remarcabil, dar şi o poveste de viaţă mai puţin cunoscută. Viaţa lui Arghezi, înainte de a se aşeza la Mărţişor, alături de soţie şi cei doi copii, Mitzura şi Baruţu, a fost una agitată. Arghezi a fost călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica şi diacon. A muncit în străinătate ca bijutier şi ceasornicar. Nu şi-a încheiat studiile liceale, a făcut închisoare de două ori din cauza convingerilor politice exprimate ca ziarist şi a avut un copil ilegitim.

Pe vremea când căuta împlinirea prin credinţă şi îmbrăcase haina monahală la mănăstirea Cernica, Arghezi a avut o relaţia amoroasă cu profesoara Constanţa Zissu. În urma relaţiei, iubita lui Arghezi a rămas însărcinată. Într-o epocă dominată de prejudecăţi, în condiţiile în care tatăl copilului nenăscut era un călugăr, Constanţa n-a avut de ales şi s-a refugiat la Paris pentru a ascunde sarcina.

Pentru iubita sa şi pentru copil, Arghezi a abandonat haina de călugăr şi a plecat şi el la Paris. Aici s-a născut în 1905 primul copil al lui Arghezi, Eliazar Lotar Teodorescu (foto jos). Fostul călugăr de la Cernica reglementează situaţia copiluli ilegitim şi îl recunoaşte cu acte în regulă. Alături de Constanţa şi de copilul Eliazar, Arghezi pleacă din Franţa spre Eleveţia. Pentru o vreme cei  trei s-au mutat la Freiburg, iar mai apoi la Geneva.

Aici a vrut Arghezi  să urmeze cursurile Universităţii Catolice de la Fribourg. Cum nu avea bacalaureatul, visul lui Arghezi de a ajunge student s-a dovedit a fi imposibil. A stat o vreme la Mănăstirea Cordelierilor din Elveţia, unde i s-a propus să treacă la catolicism, însă Arghezi a refuzat. 

În perioada în care perinda Europa alături de iubită şi copilul recunoscut, Arghezi asistă la cursurile Universităţii din Geneva.  Se spune că şi-a câştigat existenţa în cei cinci ani cât a trăit pe meleaguri străine prestând diverse meserii. A lucrat ca bijutier şi ceasornicar  în Elveţia. A încercat să locuiască la Londra o perioadă, pentru a învăţa limba engleză. A ajuns chiar şi în Italia, muncind şi aici din greu pentru a-şi câştiga existenţa.

Fugar la Paris la 19 ani

Arghezi a revenit în ţară după cinci ani de pribegie. I-a luat cu el pe Constanţa şi Eliazar şi s-a ocupat de educaţia copilului. Fiul ilegitim al lui Arghezi a urmat cursurile unei şcoli din Bucureşti şi a avut parte de o educaţie aleasă. În 1924, la doar 19 ani a decis să-şi ia soarta în mâini şi a plecat pe cont propriu la Paris. 

Fotografia, de la pasiune la profesie

Eliazar o cunoaşte la Paris pe fotografa Germaine Louise Krull, cea care îi va dezvolta pasiunea pentru fotografie insuflată chiar de tatăl său, Arghezi, încă din copilărie. Deşi fiul lui Arhezi avea doar 20 de ani , iar Germaine, care era căsătorită, avea 30 de ani, între cei doi se înfiripă o relaţie amoroasă.  Împreună cu Germaine Krull  fiul lui Arghezi participă la numeroase expoziţii de fotografie. În 1926, fiul lui Arghezi a devenit oficial cetăţean francez, fiind adoptat de ţara în care se născuse. A făcut din pasiunea pentru fotografie o profesie. A publicat fotografii in reviste celebre precum Jazz sau  Variétés .

De la fotograf, ajunge cameraman, operator, şi chiar regizor de film. Graţie talentului, Eli Lotar devine un nume celebru la Paris în perioada interbelică. S-a dedicat cinematografiei şi a colaborat cu nume mari precum regizorii Rene Clair sau Jean Renoir,  dar şi cu artişti precum  Jean Cocteau, Malraux sau Dali. Eli Lotar a  practicat fotografia documentară, realizând o serie de fotografii despre violenţa din abatoarele din Paris.

Se spune că Arghezi, care a ţinut legătura cu fiul său în perioada în care acesta se afla la Paris a încercat să-l convingă să revină în ţară. Poetul a insistat pe lângă lângă Legaţia Română din Paris pentru expulzarea lui Eli Lotar însă efortul nu a avut succes.

Fiul său a rămas la Paris şi a ajuns o celebritate în rândul francezilor. În 1946, filmul său ”Aubervilliers” a fost selecţionat la festivalul de la Cannes.

Un parc din Franţa îi poartă numele

Fiul lui Arghezi a murit la Paris pe  22 februarie 1969. În memoria celui care a fost unul dintre cei mai buni fotografi ai Parisului în perioada interbelică, francezii au botezat un parc cu numele fiului lui Arghezi. 

Eli Lotar este numele unui parc din oraşelul Aubervilliers situat  la nord de Paris, de-alungul canalului Saint Denis. Fiul lui Arghezi, Eli Lotar, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai importanţi fotografi ai suprarealismului, din păcate, numele lui fiind mai mult cunoscut în Franţa, decât în patria lui Arghezi.