Specialişti RMGC vs. specialişti anti-RMGC: merită sau nu Roşia Montană să intre în patrimoniul UNESCO?
0Roşia Montană Gold Corporation a făcut publică o replică la raportul a trei specialişti arheologi din Marea Britanie, care au analizat patrimoniul din comună şi au concluzionat că localitatea poate fi inclusă pe lista UNESCO. Compania minieră a apelat tot la un specialist britanic, care contrazice raportul din 2010.
„Arheologul britanic David Jennings, actualmente Director al York Archaeological Trust şi fost Director al Oxford Archaeology, instituţie implicată în programul de cercetare a patrimoniului de la Roşia Montană încă din 2008, a analizat în detaliu şi contrazice punct cu punct raportul întocmit de Andrew Wilson, David Mattingly şi Mike Dawson, prezentat recent opiniei publice”, se afirmă într-un comunicat de presă al companiei miniere.
Potrivit RMGC, David Jennings arată că „numeroase proiecte majore de dezvoltare din Europa au un nivel de impact asupra patrimoniului comparabil cu cel de la Roşia Montană, unde se întreprind măsuri complexe de gestionare a patrimoniului, conform propunerii RMGC, utilizând diverse strategii, cum ar fi conservarea selectivă in situ alături de conservarea prin inventariere/înregistrare.”
„Erori substanţiale demonstrabile“
În opinia lui Jennings, care a studiat în detaliu starea patrimoniului de la Roşia Montană şi impactul pe care proiectul minier îl va avea asupra acestuia, raportul celor trei specialişti prezintă deficienţe semnificative.
„Din punctul de vedere al unei evaluări profesioniste, raportul este compromis de erori substanţiale demonstrabile, precum şi de erori de argumentaţie”, afirmă David Jennings. Principalele deficienţe identificate de acesta sunt:
Puţinele informaţii deţinute despre exploatările din perioada romană şi recunoscute de specialiştii importanţi în domeniul arheologiei miniere nu permit formularea unor declaraţii competente cu privire la unicitatea sau calităţile deosebite ale minelor din Roşia Montană; Se cunosc o serie de alte exemple de galerii, cu atribute despre care se afirmă că sunt unice în Masivul Cârnic; Evaluarea caracterului intact şi complet al arheologiei epocii romane este deficitară şi inexactă; Dimensiunea programului de cercetare a patrimoniului, desfăşurat în contextul proiectului minier propus de RMGC, nu a fost înţeleasă sau este slab reprezentată, ceea ce conduce la o interpretare profund eronată a amplorii activităţilor întreprinse în ultimii 13 ani. De exemplu, se afirmă greşit faptul că perioadele pre- şi post-romane nu au fost cercetate, iar dimensiunea analizei arhitecturale nu este apreciată. Dovezile fizice pentru exploatările medievale sunt semnificativ exagerate. Există o analiză comparativă inadecvată a exploatării din perioada austro-ungară, ceea ce conduce la o exagerare a importanţei acesteia.”
Conservarea ”in situ”, inadecvată
Potrivit acestei analize, în raportul celor trei arheologi nu s-a luat în calcul evaluarea integrităţii şi autenticităţii şi nici o analiză comparativă a Roşiei Montane: „Afirmaţiile cu privire la o echivalenţă de importanţă corespunzătoare cu statutul de Sit de Patrimoniu Mondial nu sunt susţinute din cauza unei evaluări de importanţă deficitare şi, mai mult, sunt compromise deoarece nu se iau deloc în considerare celelalte componente esenţiale necesare pentru a demonstra Valoarea Universală Excepţională, conform Convenţiei privind Patrimoniul Mondial: şi anume o evaluare a integrităţii şi autenticităţii şi o analiză comparativă a Roşiei Montane”.
Analiza mai arată că recomandarea făcută în raport ca întregul sit să se conserve ”in situ” este inadecvată, fiind construită pe trei elemente greşite: „O exagerare a importanţei sitului; Lipsa de apreciere a stării precare de conservare şi integrităţii precare a multor obiective de patrimoniu din cauza exploatării intense, în special în ultimii 250 de ani, care a avut un impact imens asupra fazelor anterioare ale patrimoniului şi a lăsat un mediu în mare măsură nereabilitat şi masiv poluat; Lipsa unei aprecieri profesioniste cu privire la dimensiunea costurilor pe care le presupune un program de conservare totală (estimate la aproximativ 200-300 de milioane de dolari).”
Documentul amintit arată că proiectul RMGC a căutat calea corectă pentru a reduce impactul proiectului minier asupra patrimoniului şi a propus măsuri adecvate. „Compania a demarat o amplă campanie de cercetare, fără egal în istoria arheologiei româneşti, în timp ce în domeniul arheologiei miniere subterane a apelat la sfaturile şi implicarea unuia dintre cei mai mari specialişti în arheologie minieră din lume, Dr. Beatrice Cauuet de la Universitatea din Toulouse”, se mai susţine în analiza lui David Jennings.
Citiţi şi: