Povestea „taxiului cu felinare extra fine şi frână cu apăsător“ cu care circulau oaspeţii înalţi prin Alba Iulia interbelică

Trăsura a fost achiziţionată în anul 1925 de Primăria Alba Iulia de la o firmă din Sibiu şi urma să fie folosită pentru primirea oaspeţilor înalţi care vizitau „Oraşul Încoronării“.

Argumentele forte pentru achiziţionarea trăsurii sunt punctate într-o scrisoare înaintată consiliului oraşului Alba Iulia, în 6 aprilie 1925:

„Cu onoare vă aduc la cunoştinţă că oraşul având o singură trăsură la 4 cai care de aproape 6 ani fiind în continu întrebuinţată sa uzat în asa fel în cât nici reaparată nu mai poate fi întrebuinţată conform cerinţelor acestui oraş cercetat încontinu de persoane înalte de la conducere tuturor instituţiilor statului. Având în vedere că necesităţile oraşului, circulaţia, necondiţionat reclamă şi a 2 trăsură, propun cumpărarea ei, având la buget aprobat suma necesară“.

Propunerea s-a bucurat de mare interes, din moment ce câteva zile mai tîrziu, în 14 aprilie, se reuneşte consiliul oraşului, în prezenţa prefectului Camil Valican (n.a. a fost primul primar roman al oraşului Alba Iulia). Prefectul cere ca intenţia cumpărării trăsurii să fie făcută public printr-un anunţ care să fie afişat 15 zile, timp în care locuitorii pot veni cu sugetii, reclamaţii.

În faţa notabilităţilor oraşului, primarul Dorin Sava propune cumpărarea trăsurii de lux şi a hamurilor necesare pentru „primirea oaspeţilor înalţi în oraşul încoronării(n.a În 15 octombrie 1922, regele Ferdinand şi regina Maria s-au încoronat la Alba Iulia ca suverani ai României Mari)“.

Din decizia favorabilă a consiliului oraşului aflăm că suma aprobată la bugetul anului 1926 pentru această achiziţie era de 100.000 de lei. Dintr-o notă semnată de primarul oraşului în 24 aprilie 1925 aflăm că nu s-a depus niciun apel faţă de decizia cumpării trăsurii. O primă ofertă vine de la o firmă din Timişoara, care se declară dispusă să execute trăsura pentru suma de 74.000 de lei. Oferta avea însă un inconvenient: cauciucurile erau uzate, trăsura fusese folosită 8 zile…

O altă ofertă este înregistrată la începutul lunii mai 1925, de la reprezentanţii firmei Datky şi fii din Sibiu. Angajamentul: realizarea trăsurii de lux în 6-8 săptămâni de la primirea comenzii şi asigurări că vor folosi „materiale de calitatea I şi garanţii“. În ofertă erau prezentate detalii legate de model, acoperiş, scaune, tapiţerie, covoare, frână, felinare, calitatea materialelor etc. La capitolul costuri suma era defalcată astfel: 64.000 de lei trăsura şi 12.000 cauciucurile, 76.000 de lei în total. Firma solicita un acont de 15%.

Oferta este pe „gustul“ cumpărătorului, care-şi dă acordul pentru execuţie.

Dintr-o altă scrisoare, datată 14 august 1925, reprezentanţii aceleaşi firme anunţau că „trăsura tocmită se gată în săptămâna viitoare“. Câteva zile mai târziu, Primăria era înştiinţată despre termenul de predare: „3 septembrie, la atelierul nostrum, din Sibiu“.

Între timp, Primăria a solicitat ca trăsura să fie personalizată şi cu un element de identitate vizuală, cum am spune în zilele noastre: emblema oraşului să fie vopsită la loc vizibil.

Din procestul verbal al vremii aflăm că trăsura realizată pentru primirea oaspeţilor înalţi în „Oraşul Încoronării“ era un model de lux, cu acoperiş din piele de lac rusesc, tapiţată cu postav albastru închis de calitatea I, covoare fine, frână „cu apăsător” şi felinare „extra fine”.

Din însemnările vremii aflăm că pentru a face cât mai atractivă o călătorie cu trăsura, proprietarii îşi împodobeau caii cu funde şi harnaşamente frumoase şi le ungeau copitele cu vax sau cu lac. Vehiculele erau şi ele spălate şi lustruite, iar la picioarele clienţilor era aşternut un covoraş în momentul urcării.

Nu ştim câţi oameni de vază au circulat cu trăsura de lux prin Alba Iulia interbelică, dar ne putem imagina ce imagini fugitive ar fi putut reţine călătorul de pe fronturile stradale ale oraşului în drumul său spre Primăria oraşului în 1925.  Dacă venea dinspre sud, călătorul era cu siguranţă impresionat de dimensiunile edificiului Morii Johanna, întruchipare a ideii de industrie. Morii Johanna i se adăuga o intreprindere similară, cea a lui Rudolf Glück, inaugurată în 1907.

Nu ar fi avut cum să nu remarce şi cea mai importantă fabrică de spirt, înfiinţată în 1873 de Iacob Glück, cel care a reuşit să-şi înalţe familia în rândul celor mai înstărite case evreieşti din Transilvania.În epocă producţia zilnică  era de 12 hl de alcool pur. Fabrica domina până nu demult prin coşul său industrial peisajul urban al oraşului de jos. Sursa informaţiilor şi a imaginii pentru trăsură: Fond Primăria municipiului Alba Iulia, deţinut de Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale. (Articol realizat de Nicu Neag)