Poeta Ana Blandiana, distinsă cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Alba Iulia

Ana Blandiana a fost distinsă marţi, 15 mai 2018, cu titlul de Doctor Honoris Causa (DHC) al Universităţii "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, la propunerea Facultăţii de Teologie Ortodoxă,

Distincţia a fost acordată pentru  "îndelungata şi constanta activitate de păstrare şi promovare a valorilor identitare româneşti şi a memoriei istorice a poporului român, precum şi pentru întreaga activitate literară şi artistică pusă în slujba culturii naţionale".

Festivitatea decernării titlului poetei Ana Blandiana a avut loc în cadrul lucrărilor Simpozionului Internaţional de Ştiinţă, Teologie şi Artă, ajuns la cea de-a XVII-a ediţie şi la care participă profesori universitari din centre academice de renume din ţară şi din străinătate, clerici, monahi şi doctoranzi ai Universităţii din Alba Iulia..

"Acceptul doamnei academician Ana Blandiana de a deveni membru Doctor Honoris Causa al Universităţii '1 Decembrie 1918' din Alba Iulia nu poate decât să ne onoreze pe deplin şi îi suntem profund recunoscători pentru bucuria pe care ne-o face. Nădăjduim ca în anii ce vor urma să fim părtaşi şi parteneri fideli la toate acţiunile de recuperare a memoriei culturale, corecte, a românilor şi de promovare a unei conştiinţe naţionale nealterate. În aceste momente în care România şi întreaga Europa traversează o criză a identităţii creştine, dar şi a identităţii naţionale, avem cu toţii nevoie să apelăm la credinţă, aşa cum se exprima, nu demult, Ana Blandiana", a afirmat Arhiepiscopul Irineu în "Laudatio" rostit cu acest prilej.

”Trăim într-o lume în care valorile se dau peste cap şi se transformă uneori în opusul lor, o lume în centrul căreia nu se mai află de mult Europa pe care am visat-o sute de ani,ci doar  un sat planetar în care  performanţele tehnicii pot să ne prezinte în direct revoluţii şi războaie,atentate, crime şi cancanuri de pe tot globul în timp real, dar nu pot să ne apere de teroarea  unor fanatisme de tip medieval. Nu numai la noi, ci pe tot globul, dificultatea de a înţelege aceste transformări, în care binele şi răul sunt redefinite adesea de pe poziţii contrare,este enormă.În confuzia generată, uneori intenţionat, de viteza şi radicalitatea schimbării, singura soluţie mi se pare întoarcerea, cu speranţă şi bună credinţă,spre memoria modelelor de acum o suta de ani. Patriotismul lor european şi democratic poate fi şi azi salvarea, la fel de eficientă în nebuloasa satului planetar ca şi în haosul din care se năştea noua istorie universală de acum un secol. Nu trebuie decât să avem puterea să credem în rădăcinile creştine ale Europei, căreia îi aparţinem nu numai geografic, ci şi juridic prin statul pe care ei l-au creat. Pentru a continua să existe, acest stat trebuie asumat de fiecare nouă generaţie în parte  şi salvat din ghiarele răului care, din istorie în istorie, îşi schimbă numele,dar nu şi dorinţa de a ne stăpâni şi de a ne împiedica să fim noi înşine”, a spus Ana Blandiana în discursul rostit cu această ocazie.

Fiică de preot ortodox, Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman) s-a născut la 25 martie 1942, la Timişoara. Pseudonimul l-a ales după numele satului mamei sale, Blandiana, un sat din judeţul Alba. A debutat ca poetă în 1954, în reviste de tineret, apoi în "Tribuna" (1959) şi în antologia "30 de poeţi tineri". Între 1960 şi 1963 a lipsit din paginile revistelor literare, având interdicţie de publicare. Revine în 1964, la "Contemporanul", unde a deţinut ani de zile rubrici permanente. O a doua interdicţie de a publica a fost declanşată de ciclul de poeme din revista "Amfiteatru" (1985), culminând cu versurile pentru copii din volumul "Întâmplări de pe strada mea" (1988).

În afara volumelor de poezie traduse în foarte multe limbi, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura sa, ca şi nenumărate conferinţe, lecturi publice, interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări europene.

În decembrie 1989 a făcut parte din Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, din care a demisionat la 29 ianuarie 1990, în semn de protest faţă de transformarea FSN în partid politic. A fost unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice şi preşedinte al organizaţiei în perioada 1991-2001.