Peisaj de iarnă pe lacul de steril care a îngropat biserica din satul Geamăna în Munţii Apuseni

Biserica din satul Geamăna este „ascunsă“  până la acoperiş în lacul de steril în care ajung rezidurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni, din Munţii Apuseni. Pe timp de iarnă, peisajul îngheţat pare de poveste şi şterge temporar senzaţia că este de pe altă planetă.

În iazul de Valea Şesii, cum îl ştiu localnicii, ajung rezidurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul celei mai mari exploatări de cupru din Europa, la acea vreme.

Iniţial, locuitorii celor aproape 400 de case şi-au imaginat, probabil,  că se vor îmbogăţi, însă n-a fost chiar aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna.  Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Acum, în căsuţele moţeşti, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiec 20 de suflete.

Mâlul cenuşiu, la ştreaşina Bisericii

Casele rămase au fost aşezate de destin mai deasupra, pe culme,  cum spun localnicii.  Tot pe deal a fost ridicată şi Biserica satului, cam la 100 de metri de vatră.

Lăcaşul de cult veghea altădată satul, de la înălţime. Acum, este îngropat sub nămol până la nivelul acoperişului.Biserica „ascunsă“ de steril apare în fotografii recente, realizate de Florin Lăzărescu. „Aflat 

întîmplător în zonă, am fost să văd lacul Geamăna şi satul Geamăna, mă rog, ce-a mai rămas din el. Ştiam vag povestea locului, de la un prieten: un sat scufundat într-un lac de steril, din care a mai rămas doar o turlă de biserică. L-am găsit cu greu – nu există indicatoare turistice către catastrofele ecologice! –, forţînd maşina la maximum, mergînd vreo 20 de kilometri de drum forestier îngheţat, la indicaţiile unui copil: «Merjeţi tăt aşe!»”, povesteşte Florin Lăzărescu.  Imaginile postate pe reţeaua de socializare Facebook sunt însoţite de zeci de comentarii din partea internauţilor.

Sub Biserică, în valea Şeşii, se află lacul cu tulbureala de steril, înroşit de deşeurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Aici  a fost până în urmă cu aproape trei decenii vatra satului Geamana. „Primul sămn rău o fost atunci când au început să se uşte cireşii, vişinii. Or fi sâmţit de la bun început otrava care atunci era doar sub pământ. Ce vă săpui se petrecea pe la sfârşitul anilor 1970.  Apoi, pâraiele ce curgeau pe aici s-au înroşit rând pe rând, ca şi când torni în ele sânje“, spune cu năduf unul dintre oamenii care au rămas în Geamăna, bunul Niculai.  Gospodăria sa este ca pe o insuliţă, între două dintre pâraiele otrăvite, după cum le numeşte. „Când or vinit domnii cu executarea, n-or vrut să-mi ia tot pământu ce-l aveam, rămâneau multe hectare pe dinafară. Nici bani nu luam prea mulţi. Apoi, ne-am gândit cum să lăsăm tot ce am construit aici şi să plecăm. Uite aşa am ajuns să vedem pâraiele aste otrăvite, cum se duce la fund casă după casă, cârciuma unde se adunau oamenii satului şi apoi şi biserica, după cum vedeţi se scufundă şi ea.  După mine satul va fi mort, când biserica va fi acoperita de tot de steril“, susţine cu înverşunare  Niculai Praţa.

15 milioane de euro pentru rezolvarea problemelor de mediu

Ultimele estimări arată sterilul a acoperit la Geamăna o suprafaţă de  peste 130 de hectare. Riscul ar fi enorm, dacă nu s-ar putea face ecologizarea apelor din iaz. Pericolul creşte mai ales când plouă, moment în care apa intră în contact cu sutele de tone de sulfuri metalice din halde si iazuri şi descompun acid sulfuric şi metale precum cupru, fier, zinc, crom, zinc, arseniu, mangan.

Licenţa pentru exploatarea cuprului de la Roşia Poieni aparţine companiei Cupumin Abrud. Cele mai recente evaluarări ale Ministrului Mediului arată că în zonă ar fi nevoie de investiţii de mediu în valoare de 15 milioane de euro. Autorizaţia integrată de mediu emisă de Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu pentru iazurile de decantare şi haldele de steril rezultate din procesul de extracţie-procesare a expirat la sfârşitul anului 2011. Înainte de Revoluţie, mina de cupru de la Roşia Poieni lucrau 3.000 de salariaţi. Acum, au rămas 200. S-a încercat şi o privatizare a societăţii din Apuseni, în martie 2012, finalizată cu un eşec. (Articol scris de Nicu NEAG)