Odiseea picturii lui Pierre-Bellet din Sala Unirii: tăiată cu baioneta în comunism, „eliberată“ de alpinişti din mâinile restauratorilor
0Lucrarea care va (re)împodobi Sala Unirii a trecut printr-un amplu proces de restaurare. Pentru a fi „recuperată“ din mâinile restauratorilor, a fost nevoie de intervenţia unei echipe de alpinişti.
Procesul de restaurare a celor două picturi monumentale în arc din Sala Unirii (cu lăţimea de 158 cm, lungimea de 864 cm şi înălţimea de 432 cm), care au fost distruse în vremea regimului comunist, a durat un an de zile. Responsabili de recuperarea lucrării au fost cinci restauratori de la Muzeul Naţional „Brukenthal” din Sibiu.
„A fost un proiect de restaurare cu o complexitate fără precedent, atât în activitatea de restaurare a Muzeului, cât şi la nivel naţional“, apreciază reprezentanţii „Brukenthal”.
Scoase din Muzeu cu ajutorul alpiniştilor
Muzeul Naţional al Unirii a predat restauratorilor picturile originale cu Horea, Cloşca şi Crişan, Traian şi Decebal şi Avram Iancu. Din cele 12 picturi originale cu domnitori români, s-au păstrat doar cinci: Matei Basarab, Vasile Lupu, Grigore Ghica, Tudor Vladimirescu, Ştirbei.
Cum au fost recuperate celelalte? Specialiştii au fost nevoiţi să facă o amplă documentare pentru a găsi sursele de inspiraţie de la care a pornit pictorul francez, după cum ne asigură Ioan Muntean, unul dintre restauratori.
Ulterior, au fost pictate personalităţi ca: Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Mihail Sturdza, Gheorghe Bibescu.
Provocările nu s-au oprit aici. Pentru a fi „eliberate“ din Muzeul „Brukenthal”, specialiştii au fost obligaţi să proiecteze şi să pună în practică soluţii speciale de împachetare şi transportare a lucrărilor la Alba Iulia.
„Acestea au fost desfăcute de pe şasiu, împachetate pe un tambur special şi scoase din clădire cu ajutorul unei echipe de alpinişti
Muzeul Brukhenthal
După ce s-a depăşit şi acest hop, lucrările au fost aduse la Alba Iulia, unde au fost reasamblate. Lucrarea va (re)împodobi Sala Unirii, cu ocazia Centenarului Unirii, în 2018.
Povestea a început în 1920, odată cu primele lucrări de schimbare la faţă a fostei casine militare din Cetatea Alba Iulia, care a primit după 1918 numele de Sala Unirii. Denumirea face trimitere la momentul 1 Decembrie 1918, când în această sală s-a luat decizia Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei cu România.
Sala în care s-a hotărât Unirea urma să găzduiască un alt eveniment de referinţă - dineul oficial care marca Încoronarea Regilor României Mari, Ferdinand şi Maria, din 15 octombrie 1922.
A împodobit Sala Unirii până în 1948
Edificiul a suferit modificări atât la exterior, cât şi în interior. Intrarea principală, dinspre vest, a primit forma unui arc de triumf, pe care apare înscripţia în limba latină ce aminteşte şi în zilele noastre de momentul Unirii. În sala principală au fost create două nişe care au fost pictate cu portrete ale unor personalităţi din viaţa culturală, voievozi şi domnitori români. Cele două arce pictate au fost realizate în tehnica ulei pe pânză de către pictorul francez Pierre-Bellet.
Tăiată în bucăţi şi ascunsă după un dulap
Opera francezului a „supravieţuit“ în Sala Unirii până în 1948, când s-a considerat că nu este reprezentativă pentru regimul communist.Tot atunci, a primit şi lovitura de graţie. Pictura a fost tăiată cu baionetele şi aruncată pe jos. I s-a găsit şi o „utilitate“ practică: bucăţile s-au folosit la capitonarea uşilor şi ferestrelor Sălii Unirii.
Nici aici n-au stat prea mult. Pentru a fi ferite de „ochii“ vigilenţi ai regimului comunist, bucăţile de pictură au fost ascunse după un dulap în laboratorul de arheologie al Muzeului Naţional al Unirii. Şi acolo au rămas, până în urmă cu patru ani, când au fost descoperite întâmplător de un angajat al Muzeului.
Sala Unirii va intra într-un amplu proces de restaurare, cel mai probabil, în primăvara anului 2017. Până atunci, merită să o vizitaţi! (Articol scris de Nicu Neag)